Suntem de câteva zile la Băile Felix. Răzvan îşi pierde timpul cu tabăra lui de psihoterapie, iar eu citesc, mă dau pe net şi din când în când mai ies prin staţiune să cumpăr apă şi să pozez. Mâncarea e sublimă, cazarea e ok, cât despre servicii - ca peste tot în România, doar că la viteză extrem de mică. Un mic dejun ajunge pe masă la 50-60 de minute de la momentul lansării comenzii, ospătarii sunt derutaţi (pensiunea nu e aglomerată şi mă gândesc cu groază la cum s-or mişca oamenii ăştia în weekend, la nunţi şi botezuri).
Am terminat de citit Grădina de ciment, a lui Ian McEwan. Tulburătoare. Complicată. Tristă. Ciudată. Reală, din păcate. Merg mai departe cu Versetele satanice ale lui Salman Rushdie şi cu Povestirile africane ale lui Doris Lessing. Sunt în total cam 1300 de pagini pe care mi-am propus să le termin în două săptămâni. S-au dus doar vreo 200 dintre ele. Versetele, cel puţin în prima parte, nu mă atrag în mod deosebit, dar sunt consecventă. Cât despre Lessing, n-am citit decât vreo câteva pagini, deci n-am încă nicio părere.
Nici cu pozele n-o duc prea bine, pentru că nu prea am ce fotografia. N-am văzut nimic din cale-afară. Să fie oare din cauza foamei?!
Un comentariu:
M-am luptat si eu cu Rushdie la mare. N-am terminat-o. Am trecut de jumate dar...
sa-mi zici si mie cum se termina.:)
Trimiteți un comentariu