Când îşi bagă cometa coada...

Râsul în maşină / tramvai tinde să devină un obicei. Parol! Unii ar putea spune că totul are legătură cu Răzvan - care îmi asigură o stare de bine incredibilă -, dar eu nu m-aş hazarda. Până la urmă, citesc pe rupte. Vorba vine, pentru că după ce au fost citite de mine, cărţile s-ar putea aşeza liniştite pe orice raft de librărie, fără să ştie cineva că le-am tocat.

Motivul actual este Anul negru. Concurs de frumuseţe masculină la Stâncile Blestemate scrisă de Ismail Kadare, un albanez nominalizat de patru ori la premiul Nobel pentru literatură.

Prima parte, Anul negru, descrie o parte tulburată a istoriei albaneze pusă de Kadare sub semnul cometei.

"(...) doi francezi se apropiau fluturând un steag alb. (...) după ce întrebaseră cine este comandantul, salutaseră cu mâna la chipiu."

"- Auzi ce zice? îi şopti Doska.
- Ce? făcu Shestan.
- Cuvinte de ruşine, pe care şmecherul ăla nu le-a tradus. (...)
Ofiţerul francez continuă să vorbească, iar Doska îi făcu din nou semn cu cotul.
- L-ai auzit cum a spus din nou "vuvule"?
- Am auzit, zise celălalt. E a treia oară când spune asta.
- Cum? întrebă traducătorul.
- Este la fel ca "frichi-frichi", cum i se spune la noi trebii ăleia ruşinoase.
- Ia te uită, ia te uită.
- Vous voulez...
- Gata, îl întrerupse Shestan, ducând mâna la pistol."

Update: capitolul 15 despre rostul baclavalei în relaţiile diplomatice este foarte, foarte dulce. Eu nu mă omor cu dulciurile, deci nu pot aprecia corect dacă este la fel de dulce precum o baclava, însă am citit şi recitit capitolul respectiv cu o poftă neostoită.

Curat Sibiu!

Dacă ar fi să caut un cuvânt care să sugereze noţiunea de "oraş curat", atunci acesta ar fi Sibiu. N-o mai fi el, oraşul, capitală europeană, dar tot curat este. Şi civilizat. Cu oameni liniştiţi, relaxaţi, cu bun simţ. Cu zone pietonale extinse, cu porumbei şi fântână în piaţa centrală, cu indicatoare plasate cum trebuie şi unde trebuie, cu parcări organizate şi cu puţine maşini pe trotuar, cu covrigării multe, cu nişte gogoşi cum n-am mai mâncat demult, cu terase pline.

Un oraş fără claxoane şi înjurături, în care şoferii aşteaptă liniştiţi să traverseze toţi pietonii de pe zebră fără a ţipa "hai, mamaie, te mişti odată?!".

Restaurantele au preţuri normale (cam la jumătate faţă de ce este în Bucureşti), iar la servicii nu am de adus niciun reproş. Ba dimpotrivă, pentru că a fost un lucru care m-a frapat: mulţi dintre ospătarii care ne-au servit erau de etnie romă. După cum şi parte din personalul de la Ramada (hotelul la care am stat) reprezenta tot aceeaşi etnie. Bravo celor care muncesc şi celor care i-au angajat! Toţi cu bun simţ, gata să-ţi satisfacă nevoia... Dacă ar zâmbi ceva mai mult, ar fi perfect. Dar cred că reţinerea e mai mult o reacţie defensivă decât un comportament introvertit.

Aminteam de Ramada. Scump, foarte, foarte scump. Camera costă 130 de euro convertiţi la un curs ştiut doar de tanti Aglaia (4,34 lei/euro, atunci când Banca Naţională afişa un curs de 4,22), în condiţiile în care cada de la baie (camera 1012, dacă vrea cineva să ia măsuri) are smalţul sărit, foenul merge doar până se încinge (adică fix până când şi-ar începe de fapt misiunea), iar ca problemă generală - aerul condiţionat bate exact pe pat.

Sunt fericită că am avut timp să fac un tur al Muzeului Brukental, să mă bucur în tihnă de picturile valoroase, fie ele europene - Omul cu tichie albastră / Bărbat cu inel al lui van Eyck, Ecce Uomo de Tizian Vecello da Cadore sau Uciderea pruncilor semnat de Bruegel (pe care l-am văzut prima dată în urmă cu aproape 30 de ani la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti) - sau româneşti, să vizitez Muzeul Satului din mărginime, ba chiar să văd la lucru câinii de la şcoala de dresaj.

Dar despre câini şi cai ceva mai încolo...

Suntem nişte tâmpiţi conduşi de media dintre un bou şi un intelectual

Nu săriţi, că n-am spus eu asta. Sunt doar un mesager care culege "de pe surse" nişte informaţii. Sursele sunt incluse.

"Eu am vrut să spun: şcoala scoate tâmpiţi. Şi, în ultima clipă, am zis să nu spun această vorbă. Este o prostie ce voiam să spun. Deşi ea pe fond era corectă."

"O ţară mare poate să-şi permită şi un bou drept preşedinte, una mică are nevoie de un intelectual. Noi suntem la mijloc."

Starea drumurilor în ţară

Începe perioada de vacanţe şi fuşăreala pe şosele, deci este bine să ştiţi înainte de a pleca pe drumuri care este starea acestora.

Pe site-ul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale aveţi o pagină în colţul din dreapta-sus care vă duce spre cele mai noi informaţii / avertizări / atenţionări.

Datele din 16 iunie sunt disponibile aici.

Frumoasă-i limba ce-o vorbeşte

Google se pronunţă corect...

Viskovitz şi animalele întruchipate

Începând de luni, cartea din geantă se numeşte Eşti un animal, Viskovitz. E scrisă de Alessandro Boffa, un rus americanizat care a urmat în Tailanda cursuri de gemologie, după care s-a lansat în afaceri cu pietre preţioase.

De fapt şi de drept, Viskovitz ăsta este... mai multe animale şi insecte - un pârş de stejar, un melc, un mascul de călugăriţă, un cintezoi virtuos, un elan, un scarabeu, un porc, un şoarece de laborator (de unde şi numele cărţii: VISKOVITZ = very intelligent superior kind of very intelligent and talented zootype), un papagal din Caraibe, un peşte, un scorpion, o furnică, un cameleon, un câine.

E înconjurat de câteva personaje care-l urmăresc pe tot parcursul celor 20 de fabule: Liuba, dragostea dintâi şi din vis, "molcuţă ca o pernă şi seducătoare ca un căscat"; Zucotici (nedormit), Petrovici (Terminator) şi Lopez (telenovelist), toţi trei misogini.

Iar pentru cei care se uitau strâmb la mine atunci când râdeam singură în tramvai, iată câteva explicaţii:

Problema pe care o aveam cu Liuba era că niciodată nu dorea să facem împreună acele lucruri pe care pârşii şi pârşele le fac în vis, adică să doarmă.

Sexul? Nici măcar nu ştiam că am unul. Imaginaţi-vă cum a fost când mi s-a spus că am două. (Visko melc)

- Cum era tata? am întrebat-o pe mama. - Crocant, puţin sărat şi plin de fibre. (Visko călugăriţă)

Uneori, la fiinţa iubită te poate atrage epimerumul şi episternumul, coccisul şi scutelumul, protoracele sau, pe scurt, frumuseţea vorace şi polifagă.

"Nu spuneţi lucruri vulgare - e mai uşor să le faceţi. Nu minţiţi - fiindcă riscaţi să spuneţi adevărul."

"Da, m-am îndrăgostit şi eu o dată. Dar îţi mărturisesc că nu mi-am dat seama niciodată de cine. Nu reuşeam s-o disting niciodată de fundal." (Visko cameleon)

Definiţii utile

Recesiune =

• îndepărtare a obiectelor extragalactice de sistemul solar sau
  

• scădere a producţiei, reducere a investiţiilor etc în perioada apariţiei fenomenelor negative asemănătoare crizelor economice sau

• stagnare temporară a afacerilor sau
  

• criză.
  

Cineva a anunţat ieri că "România a intrat în criză după toate normele." Ce mă interesează pe mine este unde se duc obiectele extragalactice atunci când se îndepărtează de sistemul solar.

Social media sau "formarea continuă"

Mai am puţin şi fac doi ani de când scriu pe blogul acesta. L-am început cu ajutorul tehnic al Georgianei care a renunţat la începutul acestui an la mainimic-ul ei. Eu am mers mai departe, cu o constanţă sinusoidală. Am mai deschis un loc care a ajuns să-mi consume din resurse mai mult decât am estimat iniţial. Dar îmi şi aduce satisfacţii.

După ce am experimentat, am început să mă interesez mai în detaliu despre ce înseamnă online-ul, ce beneficii şi deservicii îţi poate aduce. Am testat şi Facebook, şi Twitter, am gustat şi din Linkedin puţintel, mai sunt încă pe câteva grupuri yahoo, ultimele fiind zone cu prezenţă mai mult decât limitată.

Ultimele trei săptămâni mi-au confirmat că cei care se ocupă de comunicare şi care nici măcar nu au auzit de social media sunt cu un picior în groapa şomajului. Schimbarea, evoluţia, dezvoltarea sunt atât de prezente în spaţiul online încât cei care s-ar apuca abia acum de învăţat ar avea oarecari dificultăţi în a ţine pasul cu studenţimea sau puştimea.

thefuturebuzz.com ne spune că la sfârşitul anului trecut

• Google înregistra 1 000 000 000 000 (nu este nicio greşeală: sunt 1 trilion sau 1 000 de miliarde) de URLuri şi 2 miliarde de căutări
• pe Wikipedia erau publicate aproape 2,7 milioane de articole în engleză, iar numărul de vizitatori ajunsese la 684 de milioane (doar în 2008)
• pe YouTube erau înregistrate 70 de milioane de materiale video, numărul de vizualizări zilnice atingând 100 de milioane
• Technorati înregistrase 133 de milioane de bloguri, numărul celor care le citesc ajungând la 346 de milioane
• Twitter a fost folosit pentru "semnalizare" de aproape 1 112 000 000 de ori (revista Time spune că 63% dintre utilizatori sunt bărbaţi)
• Facebook se laudă cu 200 000 000 de utilizatori activi din 170 de ţări

Cât de prezent e viitorul ăsta!

Micul dejun

Înainte să intru pe poarta de la birou, dimineaţă, în jur de 07:30, cineva servea (din) micul dejun. Eu nu mâncasem, dar m-am oprit să mă bucur de privelişte.

Seara, la plecare, toată lumea era sătulă: eu de muncă, mama de alăptat, iar celălalt de pui - de căldură.

Războiul din carte, războiul din cărţi

Nu pot să citesc o singură carte. Am mereu câte 2-3 începute şi le tot alternez în funcţie de timp, de stare, de subiect, de locul în care pot să citesc (acasă, cu ochelarii pe nas, sau în tramvai - situaţie în care aleg cărţi cu un font ceva mai mare).

Unele rămân la stadiul de răsfoit pentru că mă plictisesc încă de la primele pagini. La altele, reuşesc să fur ceva mai mult de 100 de pagini. Cele mai multe, însă, sfârşesc într-un loc special din casă, dedicat exclusiv volumelor terminate. Şi cu bucurie spun că trebuie să caut alt colţ, ceva mai mare, pentru că actualul tinde să se aglomereze.

Zilele astea port în geantă şi citesc prin autobuze, tramvaie şi prin staţii Husarul de Arturo Perez-Reverte. "Cineva îi povestise mai demult lui Frederic" (personajul principal al cărţii) că husar "venea de la cuvintele husz, care însemna o sută, şi ar, dijmă sau dare. De multe veacuri, în Ungaria toţi proprietarii de pământ erau obligaţi să pună la dispoziţia seniorului câte un bărbat complet echipat şi câte un cal de luptă la fiecare o sută de locuitori de pe feuda lor. Aceasta este legenda cavaleriei uşoare, ale cărei stil şi tradiţii fuseseră adoptate de toate armatele europene."

Frederic Gluntz este un sublocotenent educat de nouăsprezece ani care a ales cariera militară. S-a împrietenit pe câmpul de luptă cu un locotenent, Michel de Bourmont, un tânăr de viţă nobilă "chipeş, ale cărui ţinută şi nonşalanţă trădau de îndată originea aristocratică." Se admiră reciproc, se înţeleg din priviri, se susţin moral, aşa cum îi stă bine oricărui camarad. Primul nu a primit botezul frontului, celălalt a omorât o femeie. Luptă amândoi pentru Napoleon, dar războiul îi desparte.

Războiul, care pentru Frederic înseamnă un măslin de care atârnă doi spanioli, case ţărăneşti fumegând, cai morţi, un tun răsturnat, un soldat francez mort pe marginea drumului, un rănit aşezat pe o piatră, un cal înşeuat fără călăreţ. "Războiul. Ce departe era de cursurile din şcoala militară, de manuale, de manevre, de defilările prin faţa mulţimii extaziate de strălucirea uniformelor."

Acum nu mai sunt husari. Au rămas însă războaiele. Ba încă ele au devenit mai crude, mai perfide. Din fericire, ce n-au reuşit specialiştii de vârf ai serviciilor secrete, rezolvă criza financiară.

Ce face omul când se plictiseşte?

Se autodepăşeşte

81 de cuvinte

Speedtest

Mâine ne întâlnim cu Planeta!

Nothing special

* Am reuşit să doborâm ieri un nou record la statul în trafic: două staţii de tramvai / autobuz făcute în 70 de minute. Intersecţia de la Plaza România şi-a meritat din toate punctele de vedere denumirea în sensul că a fost locul în care s-au încrucişat traiectoriile a sute de maşini, din care câteva zeci au rămas blocate din cauza tramvaielor, a unei betoniere, a unui taximetrist şi a două reprezentante ale sexului frumos, începătoare în ale şofatului.

* Văzut Revolutionary Road. Destul de plictisitor. Ne-am chinuit să răbdăm până la final. Am recunoscut mereu: filmul nu se numără printre pasiunile mele. În schimb, am răbdare. Q.E.D.

* Ne pregătim să dăm iar o fugă până la Sămbăta de Sus via Sibiu. Trec greu săptămânile...