Mmmmm, ce deliiiiciuuuu!

Eu cred că sunt un om bun, altfel nu-mi pot explica lucrurile frumoase care mi se întâmplă în lumea asta, plină de îmbufnaţi, plângăcioşi, nefericiţi sau nesimţiţi. Şi una dovadă în acest sens este fursecul numărul 8, primit astăzi, dar câştigat săptămâna trecută.

Teoretic, ar fi trebuit să ajungă sâmbătă, dar pentru c-am fost plecaţi din Bucureşti, Fursecul Mecanic a dat dovadă de o omenie fără leac şi ne-a păsuit până-n seara asta. Am încercat să-l mai ţinem de vorbă, să-l întrebăm cum a fost la Săptămâna de ştiri de ieri după-amiază - pace. Dan era, ca de obicei, pe fugă.

M-am dus să-i descui uşa - i-am explicat că la mine în casă intră cine vrea, dar iese cine poate - şi când m-am întors, l-am prins pe Răzvan cu fursecul opt în gură. Păi şi poza?, l-am dojenit, cum mai pun pe blog fără poză? A lăsat bietul soţ bunătate de brioşă deoparte, a pus bateria şi cardul în aparat şi mi-a fotografiat cadoul.

Dovada deliciului este clară şi de necontestat: pufoasă, delicată, un dulce plăcut şi fin, cu nougat şi miez de nucă. Lui Răzvan i-a sunat telefonul şi cât a vorbit, am dat gata porţia mea. Când a terminat, era nedumerit: când a dispărut totul?!