Duba de luni

Nu prea are chef de muncă, e luni şi e cam adormit. Îl vezi că e cu ochii cârpiţi de somn. Ori a băut prea mult aseară - o fi fost la vreo nuntă, ceva - ori n-a dormit deloc - l-au măcinat grijile nocturne.

Stă şi-aşteaptă. Până ajungi în dreptul lui. Atunci simţurile i se trezeşte*. Nu suportă să-i stai de-a stânga, nu rabdă să te vadă cum ieşi cu un milimetru în faţă. El e cel dintâi dintre primii!

Se schimbă culoarea şi-ţi vezi de drumul tău. El o zbugheşte - ţuşti!, trage brusc de roata din faţa-i (cunoscută şi sub denumirea de volan), te dublează cât să-ţi frângi oglinda retrovizoare dacă faci vreo mişcare şi aşteaptă iar. Oricum n-are unde să se ducă. Se uită de sus la tine printre genele cârpite de urdori, dar râde în sinea lui de se prăpădeşte.

Cine mai e ca EL, marele şofer de dubă?! Tinerel, frumuşel, dar prost ca noaptea din care tocmai a ieşit.

*) greşeală gramaticală intenţionată

Victoria's Secret şi reducerile sale

Astăzi şi numai astăzi, Victoria's Secret are reduceri de 25% la toate produsele din categoria îmbrăcăminte.

Profitoarea de mine şi-a ales:

sau ca alternativă

iar ca bottom:

Acum n-am decât să aştept până pe 27 octombrie, când ajunge marfa.

Nedumerire financiară

Astăzi de dimineaţă, în drumul spre serviciu - traseul acoperind cartierele Militari, Domenii şi Primăverii - am efectuat următoarele observaţii:
1. cartierul Militari - în spatele unui bloc modest situat pe linia tramvaiului 41 domnea un BMW seria 6;
2. cartierul Domenii - din garajul subteran al unui bloc ultraluxos ieşea o Dacie;
3. cartierul Primăverii - în faţa unui bloc ultra-ultraluxos tronează un BMW seria 6.

Corelaţii:
1. omul şi-a cumpărat maşină, dar nu i-au mai ajuns banii şi de apartament;
2. omul şi-a cumpărat apartament, dar n-a mai avut bani pentru maşină;
3. omul n-are bani nici de maşină, nici de apartament. Plăteşte firma (despre maşină ştiu sigur, pentru apartament nu bag mână-n foc).

Back to work

Da, ştiu, am absentat. Motivat, însă. A fost prima săptămână plină, dar plină, de muncă... şi se anunţă un weekend pe măsură. Doar din asta vin şi marile plăceri, cunoscute sub denumirea de "satisfacţii", nu!?

Aşadar, despre sârşitul de săptămână: sâmbătă, vizită la mama (trebuie să-i fac nişte cumpărături de toamnă şi să i le duc), prima piesă (Sunt un orb, la Teatrul de Comedie) şi concert (am citit că Bryan Adams cântă în Parcul Izvor). Duminică, încerc să mă trezesc ceva mai târziu, am puţin de lucru pentru Răzvan (cam asta e diferenţa dintre lucrul pentru un sistem public şi cel pentru bunăstarea directă a familiei), după care sper eu iar somn (din ală bun, dar rar) şi apoi altă piesă (Imnul, la Metropolis).

Am un back-up plan şi pentru situaţia în care somnul de după-amiază va fugi de mine, lucru care mi se întâmplă de când mă ştiu - scrisul pe blog. Am rămas în urmă şi cu vacanţa din deltă, şi cu pozele de la mare, şi cu ceva legat de rezervaţia de nuferi din Băile 1 mai.

Vacanţă în Deltă 2

Nu ştiu când o să reuşesc să înţeleg de ce în concediu trebuie să ne trezim, aproape mereu, mai devreme decât dacă ne-am duce la serviciu. Vorbesc de vacanţa adevărată, nu de cele una-două-trei zile luate pentru rezolvarea problemelor curente şi petrecute între betoane şi asfalt, în trafic şi în mizerie, la cozile de la varii ghişee, aşteptând vreun ceas sau două o găină să se ouă.

Aşa şi-acum: la şapte eram în capul oaselor, asta după ce mai trecusem prin două tentative de sculat-trezit pe la patru şi la şase. Pe la 8 eram în curte, stomacul nostru concurând cocoşul din curtea alăturată. Cele două flori ale locului, Cristi şi Flori, pregăteau micul dejun şi aveau zâmbetul acolo unde-l lăsasem cu o seară în urmă: pe buze. După ce întreg poporul vizitator s-a strâns între lemne (doar pentru cunoscători), vitejia noastră a-nceput să dispară cu fiecare bucăţică de telemea de oaie dobrogeană sau sorbitură de lapte proaspăt muls şi fiert. Cafeaua, cel puţin, a pus capac. Planurile noastre de plecat pe canale la 9 fix au rămas în scriptele imaginare, deşi Mişa - barcagiul - fusese punctual.

Ne-am urnit cu chiu, cu vai, mi-am îmbrăcat bluza cu mânecă lungă (verificată şi certificată de Liviu şi Anca drept corespunzătoare) şi-am pornit către ponton. "Trebuie să te urci în barcă dintr-o bucată", mi-a spus nu-mi mai aduc aminte cine. Ehe, ce uşor e să stai deoparte şi să dai sfaturi, mi-am zis în gând, dar am încercat să-mi potrivesc măsura pasului pentru a-l aplica. Sfatul! Odată aranjată, ştiam că greul abia acum urma: era rândul lui Răzvan să se urce. M-am prins de marginile bărcii, gata să mă ţin de ele în cazul unui tsunami. Nu s-a înregistrat niciun dezastru şi cu Mişa la bord (formula 2+1+motor) am plecat în aventura lui august 2008.

Gata vacanţa

De mâine încep munca. După o vacanţă de două săptămâni. Ne-am plimbat mult - practic, am parcurs ţara de la Oradea la Olimp, de la Mila 23 la Cabana Bâlea.

Am trăit experienţe deosebite şi m-am bucurat să cunosc oameni speciali. Situaţie compensată şi de lipsa de profesionalism sau de nesimţirea altora, puţini din fericire.

Sănătatea întregii familii a fost pusă la încercare, slavă Domnului cu lucruri minore: mai întâi a fost rândul meu, cu o toxiinfecţie cum rar vezi. Apoi a urmat Bubu (maşina noastră), care ne-a lăsat pe autostrada I (s-a spart nu-ş ce piesă la alimentare, plus că mai avea şi-o roată înfrânată). La mare, Răzvan a luat o gripă care l-a ţinut o seară în vârful patului, tremurând cu tot cu somieră.

Acum suntem bine cu toţii, gata de muncă. Sănătate şi spor s-avem!

Cifra opt în viaţa mea

Sunt născută într-o zi de opt, iar astăzi, 8 septembrie 2008, am aniversat opt ani de căsătorie. Răzvan este născut într-o zi de 16 (8x2). Locuim în blocul 48.

Mama mea este născută într-o zi de 18, iar tata era născut pe 24 (8x3). Mama lui Răzvan este născută tot pe 16 - la tatăl lui se rupe lanţul (ziua lui e pe 15).

Lectura de vacanţă

Tentativa mea de a citi Versetele Satanice şi Povestirile africane a eşuat lamentabil. N-am avut dispoziţia necesară poveştilor, fie ele fantastice sau africane. Cel puţin nu acum. Nu abandonez, amân.

M-am reîntors, totuşi, la Ian McEwan şi am dat gata, în ordine:

Ca s-o spun p-aia dreaptă, la Sâmbătă încă mai am câteva pagini, pe care le savurez ca pe o cafea turcească făcută din praful rezultat în urma măcinării celor mai bune boabe de aur negru.

Nu credeam că după Jeffrey Archer voi mai găsi un autor care să-mi stârnească interesul atât de mult. McEwan a reuşit să creeze acea dependenţă care te îndeamnă să-l cauţi printre rafturi, să-i urmăreşti noile apariţii şi să scormoneşti prin anticariate sau pe la prieteni după volumele epuizate.