duminică, 3 august 2008

La pişcină, versiunea mea

Vlad Petreanu scria în urmă cu câteva zile despre experienţa lui de la pişcină. Cum ieri am ajuns şi noi la bălăceală, am trăit propria experienţă. Personajele seamănă neverosimil de mult (în atitudini) deşi joacă în episoade diferite.

Aşadar, o mână de oameni se chinuiau să se relaxeze după o săptămână de muncă. Erau înarmaţi cu răbdare, cu instrumentele necesare înotului şi nu voiau decât să-şi vadă de culoarul lor de efort. Vine el - un gen de paşă burtos, cu un şort portocaliu ce nu era destul de mare ca să-i acopere slana păroasă -, se trânteşte rupt de coborâtul celor cinci trepte pe-un şezlong, înşfacă telecomanda de la LCD-ul atârnat în perete şi-i testează nivelul maxim de sonorizare. Pare mulţumit de numărul de decibeli şi se tolăneşte fericit într-o rână. Antrenoarea, doctorand la ANEFS, îl roagă politicos să dea volumul mai mic. El - pace! E fericit, doar a venit la pişcină să se uite la televizor. Ea îl roagă din nou, el nu se înduplecă. Ea insistă, el se întoarce pe râna cealaltă. Îi face-un semn gen "las-o aşa" şi-şi vede liniştit de programul lui. TV!

Copila a mai terminat un bazin şi-şi continuă antrenamentul. Antrenoarea - după ea. Ajunge din nou în dreptul bivolului şi-i aminteşte de regulile casei, probabil şi de punctele de penalizare. El cedează şi, în lipsă de ocupaţie, se aruncă în bazin, după care începe să pedaleze ţărăneşte din mâini şi din picioare. Ori e el prea mult, ori efortul e zadarnic - parcă stă mai mult pe loc. Nu se mişcă decât apa prin-mprejur. Îşi dă seama într-un târziu că este total ineficient şi iese. Odată ajuns la mal, îşi admiră burdihanul în oglizile ce-l înconjoară. Este cel mai satisfăcut om din incintă, dacă nu de pe Planetă. Îşi mângâie abdomenul extra-lat cu toată mândria din dotare şi nu se poate abţine să-şi împărtăşească lui însuşi plăcerea: degetul mare de la mâna dreaptă i se ridică instinctiv în aer, iar gândul "Bine, mă, bine" sunt convinsă că-i traversează pe drumul cel mai scurt distanţa dintre cele două urechi.

Pleacă de tot. Probabil că seara, la clubul de fiţe, se făleşte c-a fost la pişcină să înoate. Siiigur că daaaa...

Niciun comentariu: