Eu, către soţul meu: Oare unde se duce timpul?
Răzvan: Nu ştiu, că de fiecare dată mergem în sens invers: eu tot înainte, el tot înapoi.
* * * * *
Împreună cu Răzvan, la masă, servind micul dejun undeva în mijlocul ţării, pe şoseaua Deva - Oradea. O mâţă frumoasă se învârte pe lângă masă. Nu miaună, doar se mai aşează din când în când pe coadă şi ne priveşte în ochi.
Eu, la mâţă: Marş de-aici.
Îmi dau seama de greşeală şi gândesc cu voce tare: ia uite ce efect au antihistaminicele astea, am luat-o razna, spun la pisică "marş."
Totuşi, pisica îşi ia tălpăşiţa.
Răzvan: Nu-ţi face griji, se pare că înţelege limbi străine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu