Danger zone!

Da, se poartă cu mănuşi. Cu cioburile, nu cu clienţii.

Melia Grand Hermitage Hotel, Golden Sands, Bulgaria. Avoid!

Ziua trei, păţanii noi

Credeaţi cumva c-am scăpat? Nici vorbă. Nişte cioburi - multe la număr - au inundat piscina de la acelaşi mare şi măreţ hotel de cinci stele, Melia Grand Hermitage. Piscina şi toată zona adiacentă.

Angajaţii nici vorbă să se consume, singurii îngrijoraţi de tăieturile de la mâini şi din talpă fiind turiştii. Care, de altfel, s-au şi apucat să cureţe obiectele periculoase, angajaţii hotelului fiind oriunde în altă parte decât acolo unde le era locul. Până când a fost chemat managerul hotelului, acelaşi cu care am discutat şi noi ieri...


Doamna în costum de baie ţine în mână un pahar plin de cioburi, iar animatorul (cel în tricou roşu) se crede la o şedinţă foto, în timp ce pool managerul - duduia blondă în pantaloni negri - îşi umple buzunarele cu plângeri de la clienţi.

Niciun poolboy în bazin, nici un animator în apă. Doar e "danger zone"... Mda, panoul cu această avertizare apare peste tot pe drumurile bulgarilor. O să fotografiez unul aşa, de mostră. Şi garantez că un astfel de indicator ar fi binevenit şi la piscina de la Melia Grand Hermitage.

Cine fuge de dracu'...

Iniţial, făcusem rezervare la un hotel de patru stele din Nessebar, unde mai stătusem acum vreo doi-trei ani şi ne simţisem extraordinar. For a change, ne-am decis să mergem în Nisipurile de Aur, unde am găsit - aproape la acelaşi preţ (cu vreo 15 euro mai puţin de fapt) un hotel de cinci stele - Melia Grand Hermitage.

Prima seară: pană de curent de aproape două ore; o cola plătită deşi noi am optat pentru all inclusive; aerul condiţionat din cameră nu merge. A doua zi: la micul dejun, un ospătar îi învaţă pe cei cinci picoli din subordine cum să cureţe masa (cu spray şi tot tacâmul) de faţă cu masele de turişti veniţi să mănânce; barul de la piscină e complet abandonat de barman, iar managerul hotelului îl caută disperat el fiind cel care a găsit totul vraişte; câteva ore mai târziu, lifturile o iau razna, butoanele clipocesc în neştire, iar afişajul electronic este în poziţia "--"; la masa de prânz - oase de porc de 3 cm lungime în paella (cică aşa e reţeta ne "informează" ospătarul-trainer de dimineaţă).

Deja i-am scris Comisarului european pentru protecţia consumatorului Meglena Kuneva pe blog. Mai avem de stat trei zile. Doamne ajută!

Ce face omul când se plictiseşte?

Se autodepăşeşte

81 de cuvinte

Speedtest

Abstinenta SRL

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Cu modestie fie spus...

77 de cuvinte

Speed test

Man, I'm good! III

Iar la limba română chiar sunt bună...

74 de cuvinte

Speedtest

Man, I'm good! II

Nu cumva să credeţi că data trecută a fost vreo greşeală:

64 words

Typingtest

bilanţ_csr_2008

Anul trecut, pe vremea când anul nou abia înmugurea, eram invitată de Marius Balaci să-mi spun părerea despre CSR-ul din anul anterior. Mă bucur că demersul celor care analizează piaţa şi proiectele de responsabilitate socială nu este punctual, deci răspund cu drag unei noi invitaţii de acest gen, de data aceasta venită pe o nouă cale.

1. Care sunt primele 3 companii din România pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea în societate şi de ce?

Prima companie care mi-a venit în minte când am văzut întrebarea a fost Vodafone. M-am răzgândit repede din cauza unui "incident" la care am asistat anul trecut. Întâmplător (sau nu), lucrez în zona Primăverii, adică exact pe lângă sediul Vodafone. Inelul adiacent pieţei Charles de Gaulles este înţesat de maşini de firmă, multe dintre ele fiind Vodafone-branduite. Una dintre aceste maşini nu numai că era pe trotuar, dar se mişca cu nonşalanţă pe spaţiul verde (singurul petic de iarbă neafectat de construcţii) de lângă fosta Casă Arlus. Am rămas şocată şi nu mi-am putut reţine pornirea de a o întreba pe şoferiţă dacă ceea ce face ea este o dovadă de "responsabilitate". Un incident izolat, aceasta nu este politica firmei, mi s-ar putea replica. Fiind însă vorba de principii, cred că acestea ar trebui să fie ÎN PRIMUL RÂND respectate de către angajaţii / reprezentanţii unei firmei care investeşte în "responsabilitatea socială" sume care ar putea asigura traiul anual al sute de mii de persoane din cele mai sărace state ale lumii.

Revenind, totuşi, la întrebare şi la anul 2008, cel mai mult mi-au plăcut iniţiativele Recolamp (reciclarea în instituţiile de cultură şi ziua verde), Petrom (Olimpicii Petrom şi dezastre) şi, cu excepţia de mai sus, Vodafone (salvarea de vieţi omeneşti).

2. În ce măsură marile companii din România au răspuns în 2008 aşteptărilor tale în privinţa implicării în societate? (te poţi referi atât la ce au făcut bine, cât şi la ce au făcut greşit, sau ar fi trebuit să facă).

Nu în foarte mare măsură, din păcate. Au fost domenii suprapopulate - mediul de exemplu, inclusiv dezastrele (inundaţiile), pe alocuri sănătatea şi educaţia -, în timp ce altele au fost pur şi simplu abandonate - de exemplu, violenţa domestică, drepturile omului (aproape neacoperit!!!).

3. Ce aşteptări ai de la companiile din România, în privinţa responsabilităţii sociale, în 2009? (te poţi referi la cauzele pe care ar trebui să le susţină, la modul în care ar trebui să o facă sau la modul în care ar trebui să comunice despre asta)?

Sper să văd proiecte pe termen mediu şi lung (3-10 ani), adică strategii coerente. Sper să văd proiecte care să vizeze mai mult binele comun(ităţii) şi mai puţin dorinţa de imagine construită pe o aparentă implicare socială. Sper să văd o responsabilitate reală (a se vedea răspunsul la prima întrebare) a celor care poartă pe legitimaţia de serviciu sigla unei companii care se vrea şi se consideră aproape de nevoile oamenilor. Fiind un an deloc uşor din punct de vedere economic şi financiar, sper să văd proiecte / strategii comune, în care să contribuie - de ce nu - firme din aceeaşi industrie, altfel concurente. Ce-aţi spune, de exemplu, de un hotline prin intermediul căruia să se acorde asistenţă psihologică persoanelor care nu-şi permit să plătească un astfel de serviciu (că tot ne plângem că 20% din populaţia României suferă de depresie...)? Un proiect în care să fie implicate Vodafone, Orange, Cosmote, Zapp, Romtelecom, RDS etc.

4. Cum crezi ca le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, şi în special pe cele de la care cumperi, să fie mai responsabile în 2009? (în contextul crizei economice, ne interesează dacă tu personal eşti dispus să recompensezi sau să sancţionezi companiile care se implică, respectiv nu se implică în rezolvarea problemelor sociale pe care le va avea de înfruntat România în 2009).

Nu cred că dacă aş întreprinde ceva de una singură aş rezolva mare lucru. Din fericire, mediul online a început să fie deosebit de activ, ba chiar coboară în lumea reală cu iniţiative pline de creativitate şi de reactivitate. Într-o ţară în care normalitatea îşi caută încă definiţia, demersul unui singur om este considerat straniu şi deplasat, deci efortul - indiferent de ce tip ar fi acela - trebuie să fie unul colectiv.

Cura de dezintoxicare

Din cauza motivului enunţat aici, de o săptămână mănânc dimineaţă, la prânz şi seara numai


Invariabil, toţi cei care văd farfuria mea spun "vai, ce bine arată", dar până acum niciunul, dar absolut niciunul dintre ei n-a încercat măcar să comande acelaşi lucru. O singură persoană m-a întrebat dacă regimul ăsta este voit sau nu.

Astăzi aproape am cedat nervos, dându-mi seama că sunt abia la mijlocul tratamentului. Au dispărut petele de pe mâini, de pe spate şi de pe piept, dar pe picioare au mai rămas suprafeţe cât palma de mari de bubiţe. Răzvan m-a încurajat în felul lui, comandându-şi o ciorbă de zarzavat şi un pilaf cu legume. Fără pic de cărniţă. Să vedem cât îl ţine şi pe el.

O apropiere deloc întâmplătoare: Medsana / City Grill

Am stat patru zile în deltă, fiind expusă unor riscuri de tot felul, în condiţiile în care în Mila 23 nu există niciun doctor şi nicio farmacie. Nu am avut nimic, n-am păţit nimic, nici măcar nu m-a durut capul, iar mâncarea a fost proaspătă în permanenţă.

Am ajuns acasă şi astăzi m-am dus la Medsana pentru un hemisuccinat intravenos. Cauza? O crema de zahăr ars de la City Grill din zona de fiţe Bulevardul Primăverii.

Medsana e la două case distanţă de City Grill. Sau invers. Nici măcar nu traversezi strada. O apropiere deloc întâmplătoare.

Man, I'm good!

56 words

Speed test

Zâmbetul de weekend

Zâmbeşte, mâine poate fi mai rău. Este un îndemn pe care l-am auzit de multe ori şi pe care nu sunt puţini cei ce l-au urmat. Asta nu înseamnă că zâmbetul lor a fost unul natural. Dar cât de buni suntem în a deosebi un zâmbet curat de unul fals, atunci când el este întipărit pe faţa interlocutorului nostru?

BBC şi-a pus aceeaşi întrebare şi-a dezvoltat acest test. Rezultatul meu este de 14 din 20. Aşa că atunci când îmi zâmbiţi, s-ar putea să vă citesc mai bine decât credeţi. Am eu un secret...

Credinţa se păzeşte cu colţii

Întotdeauna mi-a fost greu să înţeleg de ce bisericile ortodoxe sunt închise seara, ba unele dintre ele se protejează atârnând un lacăt imens la poartă sau la uşă. Lucru care nu se întâmplă niciodată la bisericile catolice. Dacă vrei să intri la miezul nopţii într-o astfel de biserică, nu te opreşte nimeni şi nimic. Poţi merge să aprinzi o lumânare, poţi spune o rugăciune (doar suntem creştini cu toţii), îţi poţi regăsi liniştea sufletească. La o biserică ortodoxă, ca şi la bancă, nu te poţi duce decât în timpul orelor de program. Ca şi cum în timpul liber nu poţi să crezi...

Zilele trecute speranţa că ceva se va schimba s-a spulberat. Urmăriţi clipul de mai jos. Una dintre cetăţile ortodoxiei româneşti a renunţat la lacăt, acum se păzeşte cu colţii. Mai are cineva curaj să se apropie de biserică?!

Mulţumesc!

Căldură mare astăzi, 36 de grade anunţate, dar un aer care frige. Trece pe lângă tine un curent şi simţi cum îţi usucă pielea, buzele, cum ţi se umflă picioarele şi cum ţi se topeşte totul, inclusiv gândurile.

De dimineaţă, am avut o şedinţă importantă. Nu atât pentru mine, cât pentru o colegă a cărei soartă depinde şi de deciziile ce-ar fi trebuit luate astăzi. În mijlocul acesteia, se deschide uşa şi dintre toţi cei care erau la masă, eu am fost cea chemată. M-am amuzat pe seama comentariilor colegilor, doar că atunci când am ieşit pe hol, mi-a îngheţat sufletul: maică-mea căzuse pe stradă. Noroc că internii au fost în birou şi-au răspuns la telefon, c-au fost inspiraţi şi-au notat numărul de telefon de la care fusesem anunţată... mulţumesc!

Am fugit repede cu altă colegă, cu maşina (mulţumesc, Gabi!). Ştiam deja unde fusese "depozitată" mama de către nişte vecini de treabă (le mulţumesc şi lor!). Acum, stăteau cu toţii şi aşteptau salvarea care fusese anunţată imediat după mine. N-au lăsat-o singură pe maică-mea, deşi sunt bătrâni... asta solidaritate.

Deci să vedem: am fost sunată eu, iar la cinci minute salvarea. Până s-a urcat la mine, au trecut minim 5 minute, până am ieşit din şedinţă, altele 2, până am ajuns în birou cam tot atât, am sunat la numărul vecinului maică-mii, alt minut, am căutat şofer, alte cinci minute, am plecat cu Gabi pe poartă - alte cinci minute, am plecat de la Primăverii la Piaţa 7 noiembrie - alt sfert de oră. Când am ajuns, am vorbit cu maică-mea vreo două minute, să văd ce are, după care-am sunat la BGS. Alte cinci minute. Total: 55 de minute. Salvarea cealaltă nu apăruse.

Nici n-o aşteptam, să fiu sinceră, doar săracii vecini se ambalau şi îşi manifestau indignarea. Eu încercam să-i liniştesc, sugerându-le totodată ca, în caz de nevoie şi mai ales din cauza vârstei (peste 70 de ani), să uite de numărul 112, respectiv de salvarea aia pe care-o plătesc în fiecare lună câte-un pic.

BGS-ul a ajuns în 10 minute de la apel. Salvarea 112 încă nu apăruse. Îmi cer scuze, stimaţi componenţi ai echipajului 112 pentru drumul bătut de pomană - asta în cazul în care v-aţi sinchisit măcar să vă deplasaţi -, am plecat fără să vă las un bilet. Mama e bine acum, dar nu aveţi nicio contribuţie. Obligaţii, însă, cât casa. Sincer? Nu mă interesează motivele. La asta sunteţi buni: să le fabricaţi. Probabil cu asta v-aţi ocupat cele 55 de minute, inventând scuze şi căutând asistenta sau şoferul pe care să daţi vina.

Dar vorba oricărui jurământ "oficial": aşa să vă ajute Dumnezeu!

bilanţ_csr_2007

mariusbalaci.ro îmi dă de lucru. nu numai mie, deci nu mă simt discriminată, ci tuturor bloggerilor care au sau cred că au ceva de spus despre responsabilitatea socială a corporaţiilor din România. rugămintea fiind una personală, am luat-o ca atare, cu singurul amendament că nu voi răspunde celor trei întrebări, ci voi vorbi despre Global Compact. feedback cu mantinela :-))

aşadar, Global Compact este cel mai internaţional proiect de CSR, în acesta fiind implicate cinci agenţii specializate ale Naţiunilor Unite (Programul ONU pentru Mediu - UNEP, Organizaţia Internaţională a Muncii - ILO, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare - UNDP, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială - UNIDO şi Biroul ONU de combatere a criminalităţii şi de luptă împotriva drogurilor - UNODC), plus biroul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului. aceste instituţii colaborează cu toţi "actorii sociali": guvernele, care au definit principiile pe baza cărora funcţionează programul; sindicatele, în mâna cărora este procesul de producţie şi forţa de muncă; societatea civilă; şi companiile.

spuneam că nu analizez campaniile de CSR derulate la noi, deşi unele dintre ele mi-au plăcut foarte, foarte mult, în timp ce altele mi-au ridicat sprâncenele a nedumerire, politicos vorbind. voi sublinia doar faptul că firmele au obligaţia (până la urmă asta înseamnă responsabilitate socială, nu?) şi nu doar opţiunea de a aplica normele de etică şi principiile de bună guvernare în locul în care-şi desfăşoară activitatea.

revenind la Global Compact, acesta este un parteneriat ce porneşte de la nişte principii, zece la număr şi împărţite în patru categorii: drepturile omului, standarde de muncă, mediu şi anti-corupţie.

drepturile omului sunt în continuare un subiect la modă, o temă care ar trebui să ne preocupe din ce în ce mai mult atât pe noi, ca cetăţeni, cât şi pe companii. noi, oamenii de rând - o cred şi o spun cu tărie - nici n-ar trebui să ieşim din casă fără a fi citit cel puţin o dată Declaraţia universală a drepturilor omului sau Constituţia României. pe de altă parte, companiile trebuie să elimine orice formă de discriminare la angajarea şi promovarea personalului şi să asigure securitatea şi siguranţa angajaţilor. şi subliniez: trebuie. tot la fel, firmele trebuie să ofere un mediu de lucru decent şi sănătos, dar şi protecţie socială.

într-o economie de piaţă, firmele cu capital privat trebuie să combată sărăcia prin diferite metode. nivelul sărăciei scade atunci când creşte productivitatea. producţia pe scară largă a bunurilor şi dezvoltarea serviciilor pot reduce preţul mărfurilor şi al serviciilor de bază. dezvoltarea unei companii aduce cu sine o contribuţie mai mare la bugetul de stat, bani care pot fi orientaţi către investiţiile publice. într-o ţară ca România, în care urbanizarea este în plină derulare, contribuţiile zonelor urbane pot fi orientate către dezvoltarea (durabilă) a celor rurale. care ar fi beneficiile? apariţia unei economii urbane formale şi dezvoltarea serviciilor, respectiv calificarea forţei de muncă angajată în sectorul terţiar. "ecosistemul internaţional de business" este extrem de valoros mai ales atunci când permite accesul la tehnologie şi cunoştinţe, inclusiv management, sprijinind intrarea companiilor locale în economia formală şi crescând şansele de intrare pe piaţa a furnizorilor locali.

ca orice parteneriat, şi Global Compact poate redresa punctele slabe ale sectorului public prin implicarea directă, inclusiv financiară, a companiilor. sectorul privat îşi poate întări avantajele prin reducerea costurilor de distribuţie, deci o creştere a eficienţei. "statul" poate asigura accesul universal la bunuri şi servicii acordând stimulente financiare celor săraci, care nu-şi permit să achiziţioneze bunul sau serviciul respectiv, permiţând astfel companiilor accesul la o piaţă cu număr garantat de consumatori.

şi ca "buni cetăţeni corporatişţi" ce se vor a fi, companiile ar trebui să respingă din start corupţia. o firmă care derulează o campanie de CSR perfectă, dar care face uz de practici coruptive, îşi pierde din start credibilitatea. nu în ultimul rând, aş menţiona transparenţa. şi ca sugestie, poate vom avea la un moment dat şi în România un studiu Publish What You Pay.