that's all about Barcelona

atunci când am "inaugurat" blogul am avut în minte o motivaţie clară: câştigasem o bursă pentru un MBA la Barcelona. m-am bucurat atât de mult încât am vrut să împărtăşesc asta tuturor, cunoscuţi sau nu, apropiaţi mie sau pur şi simplu interesaţi de subiect.

am avut însă nevoie de o singură săptămână petrecută în Israel, mai precis la Ierusalim, departe de casă şi mai ales de soţ, pentru a-mi limpezi gândurile. acolo am realizat că atunci când ţii cu adevărat la familie - adică la ce este mai important - nu merită să sacrifici totul de dragul unui afiş (a se citi diplomă) pe care o poţi obţine până la urmă oricând şi oriunde. nu sunt mulţi cei care au o căsnicie ca a mea. şi atunci?

aşa că am decis să rămân aici, să-mi urmez calea aşa cum o fi ea, să-mi petrec timpul făcând ce-mi place şi viaţa - iubind.

planuri pentru 2008? în primul rând aş vrea să scriu numai despre întâmplări frumoase. le voi căuta şi când îmi vor ieşi în cale, le voi aşterne virtual. apoi, am de citit mult şi de învăţat şi mai mult. deja anul se anunţă unul bogat în evenimente şi în schimbări, deci n-am a mă plânge. last, but not least, voi încerca să ies mai mult în lume. este un lucru care mi-a lipsit mult în ultima perioadă, dar promit să recuperez. aviz celor care nu m-au mai văzut la faţă de ceva vreme - prima cafea o dau eu.

lasă-mă ca să te las

am cântat şi eu în corul celor care se plâng de sistemul bancar din România, de "profesionalismul" celor care stau confortabil în spatele ghişeului aşteptând cu înfrigurare iţirea unui cap proaspăt pe care să-l radă de rate ani buni de zile. şi pentru că experienţa românească nu mi-a fost suficientă, am trecut graniţele minunatei patrii şi-am ajuns în Spania. evident, tot din cauza acelui MBA pe care vreau să-l fac.

instituţiile de învăţământ - de acolo - au încheiat parteneriate cu băncile astfel încât cei care vor să studieze, dar nu-şi permit, să aibă o alternativă. în teorie, este un lucru absolut extraordinar, mai ales în condiţiile în care tinerii din toată lumea au probleme cu accesul la educaţie, principala cauză a abandonului fiind cea de ordin financiar. cei care doresc să urmeze cursuri la zi nu mai au timp şi pentru un job - cel puţin nu unul serios - care să le acopere măcar taxa de şcolarizare. banii care ies din joburile din campus sau din internship-uri abia dacă sunt suficienţi pentru cheltuielile zilnice şi pentru un eveniment cultural-două.

în cazul meu, partenerul Barcelona Management Institute este Banco Sabadell, un gigant bancar. cu toate hârtiile şi recomandările în folder, am bătut la inbox-ul lor şi am aplicat pentru un credit studenţesc. "sigur că da, nicio problemă, doar că aduceţi dvs o scrisoare de garanţie din partea băncii la care aveţi cont." ok, zic, trimiteţi un model, ca să ştie oamenii de aici ce vreţi de fapt. "template-ul este în spaniolă, îl traducem în engleză şi-l trimitem." mi s-a părut un pic ciudat că o astfel de bancă, având operaţiuni în toată lumea, nu are un document în engleză, dar se întâmplă... şi m-am pus pe aşteptat. se duse săptămâna, nimic. în a doua m-am pus pe scris din nou "ştiţi, sunt eu, pătrăţel". nimic. mai stau o tură, mai scriu la Sabadell - persoana de contact are nişte probleme personale şi nu e la birou.

versiunea scurtă e că s-a gândit contactul că o româncuţă nu merită mare atenţie şi-atunci a decis că-i mai simplu să spună "nu putem să vă dăm banii fără scrisoarea de garanţie." mirarea mea, se pare, merge indefinit în căutarea infinitului. cel puţin m-am asigurat că cei de la BMI ştiu că parteneriatul lor nu face doi eurocenţi, că s-au asociat cu cine nu trebuie, motiv pentru care boardul director se va întruni săptămâna viitoare pentru a decide. oi pierde eu accesul la credit, dar şi Sabadell pierde din prestigiu. iar la ei se pune, că-i mai scump...

the road to Barcelona

drumul meu spre MBA-ul din Barcelona de la BMI se apropie din ce în ce mai mult de... început. am primit ieri un mesaj de la directoarea de program care mi-a confirmat faptul că memorandum-ul lor cu Banco Sabadell dă posibilitatea studenţilor de a obţine credite care să acopere atât taxa de şcolarizare (tuition fee), cât şi costurile legate de şederea în Spania (living expenses sau, pe limba maternă, cazarea, masa, socializarea, distracţia, călătoriile etc). nu se cer garanţii imobiliare sau de alt gen pentru că doar scrisoarea oficială de la instituţia de învăţământ din care rezultă că eşti acceptat într-un astfel de program este o garanţie suficientă pentru recupererea creditului. noi suntem încă la ani lumină distanţă. cei interesaţi pot citi mai multe în secţiunea bănci.


sloganul celor de la BMI este "New World. New MBA. New YOU." new world? da, pentru că în program nu este acceptat niciun cetăţean spaniol. unii ar spune că este discriminare, dar asta înseamnă de fapt diversitatea. cu spaniolii ne vom petrece oricum mare parte din timp, mai ales că suntem încurajaţi să stăm, cum ar spune românul, "în gazdă", tocmai pentru a ne obişnui cu viaţa alături de ei. pe de altă parte, programa conţine un curs intitulat "Spanish language and culture" care, dincolo de cele 17 ore de spaniolă pe săptămână, conţine şi workshopuri organizate în diferite zone ale Cataluniei. adică adaptare şi integrare. new MBA? profesorii vin de la London Business School, MIT (pentru cei care au urmărit sezonul 4 de la Ucenicul/The Apprentice, este universitatea absolvită de Randal), Michigan University, Columbia University, George Washington University, American Arbitration Association şamd. new me? iar revin la profesori: oameni care au ani de experienţă în companii precum P&G, Citibank, IBM, General Electric, AT&T, Nestle, Cargill, Michelin, Toyota, HSE, Coca Cola sau în USAID. pe de altă parte, evident voi acumula cunoştinţe şi abilităţi. după ani de lucru în mediul cel mai multinaţional şi multicultural posibil, dar public, în mod cert specializarea în business va schimba ceva. sper eu în bine :-)