Networking

Marţi seara ne-am întâlnit cu Jack. Este un evreu-american înfiat de o familie de indieni (din păcate n-am reţinut numele tribului, dar o să-l întreb), iar numele lui este, în traducere, The Valley of Bears. Este avocat de profesie, dar şi judecător. Rezolvă litigii şi apără indieni. Mai ales atunci când aceştia au procese legate de dreptul de proprietate. Şi câştigă. Procese, evident. A venit în România să-şi descopere rădăcinile. Acestea sunt, a aflat abia aici, pe la Chişinău. "Nu mi-am planificat călătoria aşa cum trebuia, dar nu-i nimic, mai vin prin România", spune liniştit. Este atât de calm. A, şi o să voteze cu McCain. "Marţi seara o să-mi invit toţi prietenii la un restaurant mexican (locuieşte în California) să urmărim rezultatele alegerilor." Mustăceşte.

x x x

Miercuri la prânz am vorbit cu Kingsley. Este nigerian, expert în microbiologie şi pictor. De altfel, despre pictura lui am şi discutat. Mai mult, predă desenul la o şcoală din Bucureşti. Este un munte de om, cu un bun simţ pe care-l credeam dispărut. Am stabilit să organizam anul viitor un eveniment, legat de un altul, totul urmând a avea un caracter cultural. Îi plac ideile, dar spune că atunci când sunt prea multe, e debusolat. Nu ştie ce să aleagă. Ştie că poate face multe lucruri frumoase şi interesante şi vrea să facă multe lucruri frumoase şi interesante. "Visul meu din copilărie este să ilustrez o carte poştală UNICEF", recunoaşte cu modestie. Are, însă, o dilemă: la el în ţară, există un trib cu o tradiţie ciudată: înainte de a se căsători, miresei i se scot doi incisivi (cei de sus). Abia apoi este considerată femeie, ba încă una sexy. "Ce să fac eu să-i conving pe membrii tribului că nu fac bine ce fac? Cu cine să vorbesc?", se întreabă. Nici bărbaţii nu sunt scutiţi de suferinţă. Tot înainte de căsătorie, un alt trib îşi biciuieşte tinerii care aspiră la mariaj. Băieţii nu trebuie să plângă pentru că, dacă o fac, nu sunt consideraţi apţi. Urmează o amânare a căsătoriei şi, implicit, o nouă corvoadă.

x x x

God, I love my job. Şi pe bune dacă n-am o viaţă minunată.

Tona de bancnote / hamburger

Noi ne plângem de inflaţie? În Zimbabwe aceasta este de 231 000 000 / %.

Ca fapt divers, Banca Centrală din ţara lui Robert Mugabe a emis, la începutul acestui an, bancnota de 10 milioane de dolari (ZWR). O mişcare isteaţă, mai ales ca noua rată de schimb este de 40 de miliarde de dolari zimbabweni pentru 1 dolar american.

Dacă vrei să schimbi un dolar american, primeşti 4000 de hârtii din astea. Oare de câţi copaci este nevoie pentru un hamburger?

Criza crizelor financiare şi investiţionale

Sunt crizaţi cu toţii. Investitorii mari pentru că şi-au pierdut banii, companiile mari pentru că n-au lichidităţi, oamenii de rând- din cauza creşterii costurilor creditelor sau din cauza banilor depuşi în băncile falimentare, guvernele pentru că au probleme în plus, iar organismele internaţionale, mai mult sau mai puţin financiare, pentru că angajaţii lor abia fac faţă invitaţiilor de a participa la comitete şi comiţii în care se dezbate problematica.

Puţini sunt cei care au sau îşi fac timp să se uite în urmă, să analizeze şi să spună că "întâmplări de genul" (ca să folosesc un limbaj al tinerimii urbane) ori semnale că aici se va ajunge au tot fost în ultimii ani. De exemplu, în urmă cu un deceniu, eram în Grecia. Am fost la un seminar mass media organizat în nordul ţării, iar la plecare un parlamentar s-a îndurat de noi şi ne-a luat în maşină, spre Atena. Patru adulţi şi doi copii, plus multe bagaje, într-o Lada Niva. Băgaţi unul într-altul şi violând, cu acordul proprietarilor, bruma de spaţiu intim.

Am găsit de cuviinţă să compensăm lipsa confortului cu discuţii care să ne abată gândurile de la şoldul sau genunchiul înţepenite de nemişcare. Iar parlamentarul grec s-a prins în joc şi-a început să ne spună cum a căzut bursa şi care sunt efectele căderii. El însuşi pierduse o sumă destul de mare de bani, iar micii investitori erau panicaţi - şi atenţie, vorbesc despre greci.

Mi-am adus aminte de asta azi de dimineaţă, în timp ce ieşeam pe uşă. Mă gândeam la prietenii care şi-au pus toţi banii pe bursă, valoarea acţiunilor tinzând acum spre zero. Prieteni care, la sfârşitul anului trecut, se lăudau în gura mare cât de mult valorează acţiunile lor şi de câte ori şi-au sporit investiţia. Nu aveau lichidităţi, dar sumele câştigate - ziceau ei - erau uriaşe. Îi ascultam, dar nu-i invidiam. M-am mai gândit, după aceea, la cei care-au făcut bani din te miri ce mic trafic şi i-au băgat apoi, pe toţi, în apartamente. Le-a upgradat, ca să le poată vinde mai târziu. Nici nu se gândeau la chirie, nu era păcat să intre-n casă nişte neica nimeni şi să strice frumuseţe de pereţi? Aceleaşi laude la ei, aceeaşi indiferenţă la noi. Unde va ajunge valoarea multelor apartamente? Aveţi puţintică răbdare. Mai ştiu de investiţii în obiecte de artă, bijuterii, terenuri etc.

Nu ştiu, însă, câţi au re-investit în propria afacere - în utilaje, echipamente, tehnologii noi, certificarea produselor şi a serviciilor. Dacă au făcut-o - cinste lor, înseamnă că probleme vor fi minore şi vor trece uşor peste ele.

Nu ştiu, iarăşi, câţi s-au gândit să investească în propria persoană - şi nu mă refer la haine, accesorii, look, ci la şcoală, cursuri, formare continuă, dezvoltare personală, autocunoaştere, sănătate. Ceva ce i-ar ajuta să se dezvolte şi să priceapă cum trebuie duse mai departe investiţiile, eventual cum trebuie protejate acestea.

Ştiu, însă, că vom trece împreună printr-o perioadă nu tocmai uşoară. Întrebarea este: cum?

Răceala, versiunea scurtă

Cum aş lua-o, cum aş întoarce-o, răceala mă ţine cel puţin şapte zile. Fie că iau antibiotic, fie că mă îndop cu tot felul de siropuri şi pastiluţe (numai la recomandarea doamnei doctor), care mai de care mai colorate, mai dulci şi mai creatoare de dependenţă, tot nu scap de dureri în gât şi de tuse. Tusea, mai ales, mă omoară.

Aşa că, de data asta, am ales ignoranţa. Vineri mi-a dat primul semn. Eram la serviciu şi căutam vinovaţii: de la tine am luat-o, tu mi-ai dat-o... Seara am tot supt la Tantum Verde şi, slavă Celui de sus, sâmbătă de dimineaţa nu mă mai durea gâtul. Dar îmi era teribil de frig.

Mi-am pus treningul pe mine, am deschis toate geamurile, am luat un Eferalgan, o pastilă cu extract de usturoi (de când cu nenorocita aia de toxiinfecţie alimentară, nici usturoi nu mai pot mânca), mult ceai şi două portocale. Seara: o aspirină şi iar portocală.

Duminică a venit tusea. A stat ea, a aşteptat, apoi m-a luat la fel de brusc ca altădată. Seara, la spectacol, am behăit în continuu. Noroc că tenorul şi sopranele mă acopereau (spectacolul a fost Orfeu şi Euridice, la Bulandra, în montarea lui Ducu Darie). La întoarcerea spre casă, m-am oprit la farmacie şi-am luat un Paxeladine sirop. Am tras un gât pe loc şi încă vreo trei ieri, toată ziua. Acasă am adăugat aspirina şi extractul de usturoi. Ca în fiecare seara.

Astăzi mă simt deja bine. Foarte bine, chiar. Este prima dată când scap de o răceală în cinci zile. Nou record personal.

Săraca limba română

Dono are astăzi un articol senzaţional despre modul în care se duce de râpă limba noastră strămoşească. Citiţi şi... vă descurcaţi voi mai departe.

Iar pentru cei care-au rămas în urmă cu limbajul new wave (şi eu sunt în găleata asta, recunosc), webopedia.com are un dicţionar al abrevierilor de pe mess. Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi...

Criza alimentară globală şi primele victime

Enjoy!

Ghidul cumpărăturilor online - update 2

Comanda de la Victoria's Secret a fost trimisă prin UPS - o soluţie aleasă de VS, dar care pare inteligentă. Nu mai trebuie să merg la poştă, vine coletul la mine. Scap de nervi, nu mai pierd timp, ştiu exact cât am de plătit (ca taxe vreau să spun). Asta sunt plusurile. Ah, am uitat să adaug un lucru esenţial: în fiecare săptămână, VS are reduceri. Eu am prins 25% reducere la haine. La ORiCE produs din categoria haine.

Minusurile: dacă faceţi o comandă mai mare, s-ar putea ca produsele să fie livrate în tranşe. Lumea trece printr-o criză financiară, iar producţia ţine deja cont de cerere (nu se mai produce pe stoc). 2/ reducerea se simte doar la plata iniţială. Atunci când lucrurile sunt introduse în pachet, pe factură apare suma întreagă, deci taxele vamale şi TVA vor fi calculate la preţul real, nu la cel plătit. Chiar şi aşa, preţul final este mult mai mic decât ce vedeţi în magazinele noastre; 3/ dacă taxele vamale + TVA însumate dau peste 500 de lei, UPS îţi mai ia un 3% (n-au voie să plătească din casă mai mult de 500 de lei, trebuie să scoată bani din bancă, aşa că tu, clientul, suporţi şi acest serviciu/comision). Dacă nu eşti de acord, no problem: te duci la aeroport şi-ţi iei singur pachetul. Ce dacă ai plătit un serviciu door-to-door? Cine te-a pus?!

Am zis că-s de acord - oricum, ce naiba era să fac?! -, dar am profitat şi-am pus nişte întrebări la care n-am găsit răspuns pe nicăieri. Taxele vamale la importurile sunt SUA sunt de 12% pentru haine şi 8% pentru încălţăminte. Evident, se adaugă TVA.

Merită? Luăm un exemplu: una pereche pantofi Colin Stuart, piele-piele, 58 USD. Shipping + delivery - 5,75%, adică 3,33 USD. La un curs de 2,9 lei/dolar înseamnă 9,66 lei. La care se adaugă 27% (taxe vamale şi TVA). Rezultă 226 lei. Merită?! I think so...

Cartea zilei

L-am abandonat un pic pe Ian McEwan. Just for a (big) change.

Un ministru al educaţiei... beton

Noul ministru al educaţiei este domnul Anton Anton. Îl ştiţi, ăla cu ţimentul...

Ghidul cumpărăturilor online - update 1

Prima încercare: Promod. Colecţie nouă, produse adăugate în fiecare săptămână, preţuri - îmi spune lumea - cel puţin la jumătate faţă de ce găseşti în magazinul lor din mall. Un alt atu: linia este cea nouă, produsele fiind puse în vânzare imediat ce au ieşit din fabrică. Probabil când vor ajunge solduri acolo, se vor vinde drept "colecţia nouă" aici. Nu afirm, dar nu cred că este imposibil.

Plata se face online, by card, linia este securizată. La comandă de minim 60 de euro, transportul costă 22,5 euro, dar la o valoare de 100 euro, transportul e gratuit. Au deja reduceri la (unele) produse de toamnă-iarnă.

La transport am avut ceva bătăi de cap. Termenul de livrare anunţat de Promod a fost 1 octombrie. Transportatorul (am văzut abia după ce am încheiat comanda): UPS. Dacă ştiam de la început, treceam adresa de la birou. Dar n-am ştiut. No problem, se poate face o cerere de re-rutare (email, desigur, că scrisul bate vorba). Aspectele neplăcute apar doar dacă ai nevoie de lucruşoare musai într-o anumită zi şi la o anumită oră, pentru că sortarea şi livrarea mai durează o zi jumate. "Avem tone de marfă de sortat şi livrat", se plânge UPS-ul. Bănuiesc c-au ştiut detaliul ăsta când au încheiat contractul, deci nu-i problema mea. Iar dacă e a lor, atunci să şi-o rezolve.

Am hainele în mână. Măsura aleasă mi se potriveşte perfect, croiala e ok, nu sunt defecte, nu sunt produse lipsă, am primit exact ce-am comandat. Închei cu optimism primul update şi aştept a doua comandă, tocmai din SUA.

Recrutare MApN, american style

Ştirile Antena 1 sunt urmate de pauza de publicitate. Una dintre reclame este aceasta:

În decembrie 2005, intram cu Răzvan într-un mall de pe strada 34 din New York. Imediat după uşile batante, o gaşcă de băieţi cât bradul şi tunşi reglementar îşi prezentau oferta: armata îţi plăteşte şcoala, armata îţi asigură un viitor liniştit, armata îţi face şi-ţi drege. Am văzut ce le-a oferit americanilor armata, întrebarea este: ce-o să le ofere armata românilor peste trei ani?!

Deocamdată, MApN este în campanie. De recrutare. Interested??

Ghidul cumpărăturilor on-line

Mi-am descoperit o nouă preocupare de timp liber: e-shopping-ul. Şi asta pentru că am pierdut suficient de multă vreme prin mall-urile băştinaşe şi am consumat ceva stomac cu vânzătoarele care stau sprijinite de tejghea, unica lor preocupare fiind măsuratul de-a lungul şi de-a latul a rătăciţilor care le invadează spaţiul de lucru.

Plus că rezultatul final pare să mă avantajeze în toate felurile: îmi găsesc măsurile reale, economisesc timp şi ies mult mai ieftin decât dac-aş cumpăra de aici. Nu în ultimul rând, achiziţionez lucruri "în tendinţe" şi nu din cele flamboaiant anunţate ca făcând parte din "noua colecţie", când de fapt anul real de fabricaţie este 2006 sau 2007. Sâc!

Funcţionează sistemul? Mda. Scârţâie? Evident. Ce merge perfect în ţara asta!? Despre capitolul acesta, însă, ceva mai încolo, după ce-am pipăit, probat şi luat la purtat primele produse.

Cartea zilei

Evident, autorul anului 2008 (în ceea ce mă priveşte): Ian McEwan.