Criza crizelor financiare şi investiţionale

Sunt crizaţi cu toţii. Investitorii mari pentru că şi-au pierdut banii, companiile mari pentru că n-au lichidităţi, oamenii de rând- din cauza creşterii costurilor creditelor sau din cauza banilor depuşi în băncile falimentare, guvernele pentru că au probleme în plus, iar organismele internaţionale, mai mult sau mai puţin financiare, pentru că angajaţii lor abia fac faţă invitaţiilor de a participa la comitete şi comiţii în care se dezbate problematica.

Puţini sunt cei care au sau îşi fac timp să se uite în urmă, să analizeze şi să spună că "întâmplări de genul" (ca să folosesc un limbaj al tinerimii urbane) ori semnale că aici se va ajunge au tot fost în ultimii ani. De exemplu, în urmă cu un deceniu, eram în Grecia. Am fost la un seminar mass media organizat în nordul ţării, iar la plecare un parlamentar s-a îndurat de noi şi ne-a luat în maşină, spre Atena. Patru adulţi şi doi copii, plus multe bagaje, într-o Lada Niva. Băgaţi unul într-altul şi violând, cu acordul proprietarilor, bruma de spaţiu intim.

Am găsit de cuviinţă să compensăm lipsa confortului cu discuţii care să ne abată gândurile de la şoldul sau genunchiul înţepenite de nemişcare. Iar parlamentarul grec s-a prins în joc şi-a început să ne spună cum a căzut bursa şi care sunt efectele căderii. El însuşi pierduse o sumă destul de mare de bani, iar micii investitori erau panicaţi - şi atenţie, vorbesc despre greci.

Mi-am adus aminte de asta azi de dimineaţă, în timp ce ieşeam pe uşă. Mă gândeam la prietenii care şi-au pus toţi banii pe bursă, valoarea acţiunilor tinzând acum spre zero. Prieteni care, la sfârşitul anului trecut, se lăudau în gura mare cât de mult valorează acţiunile lor şi de câte ori şi-au sporit investiţia. Nu aveau lichidităţi, dar sumele câştigate - ziceau ei - erau uriaşe. Îi ascultam, dar nu-i invidiam. M-am mai gândit, după aceea, la cei care-au făcut bani din te miri ce mic trafic şi i-au băgat apoi, pe toţi, în apartamente. Le-a upgradat, ca să le poată vinde mai târziu. Nici nu se gândeau la chirie, nu era păcat să intre-n casă nişte neica nimeni şi să strice frumuseţe de pereţi? Aceleaşi laude la ei, aceeaşi indiferenţă la noi. Unde va ajunge valoarea multelor apartamente? Aveţi puţintică răbdare. Mai ştiu de investiţii în obiecte de artă, bijuterii, terenuri etc.

Nu ştiu, însă, câţi au re-investit în propria afacere - în utilaje, echipamente, tehnologii noi, certificarea produselor şi a serviciilor. Dacă au făcut-o - cinste lor, înseamnă că probleme vor fi minore şi vor trece uşor peste ele.

Nu ştiu, iarăşi, câţi s-au gândit să investească în propria persoană - şi nu mă refer la haine, accesorii, look, ci la şcoală, cursuri, formare continuă, dezvoltare personală, autocunoaştere, sănătate. Ceva ce i-ar ajuta să se dezvolte şi să priceapă cum trebuie duse mai departe investiţiile, eventual cum trebuie protejate acestea.

Ştiu, însă, că vom trece împreună printr-o perioadă nu tocmai uşoară. Întrebarea este: cum?