ăi de ne traduc

am cumpărat noua versiune a cărţii "De veghe în lanul de secară" a lui JD Salinger. o fi fost ea publicată în 2005, dar mie acum mi-a sărit în braţe. hotărâsem s-o cumpăr atunci când Cristi (Cristian Ionescu, traducătorul) mi-a spus că lucrează la ea. avea emoţii, versiunea anterioară aparţinându-i Catincăi Ralea, dar zău că nu a avut motive. a ieşit exact ceea ce şi-au dorit editorii/Polirom: un volum scris într-un limbaj pe placul "tinerilor de astăzi".

excelent, cristi, felicitări din toată inima!!! dacă măcar 10% dintre traducători nu ne-ar traduce, pe bune dacă ar mai citi cineva almanahe.

clujul de după Funar

nu am mai trecut de câţiva ani prin Cluj Napoca, iar ultima oară când am fost pe aici era primar Gheorghe Funar. mă aşteptam ca sub noul mandat şi mandatat să văd diferenţe majore. wrong! poate singura schimbare este că oraşul pare mai curat. nu garantez că această impresie ar avea vreo legatură cu Boc, poate mai degrabă cu ploaia. s-au rupt norii cu trei zile înainte de a ajunge aici, iar astă-noapte şi azi de dimineaţă a plouat din nou. străzile sunt un pic în pantă, iar drenajul acestora este mult mai bun decât al celor din Bucureşti, drept pentru care apa ce se scurge spală praful imediat. praf care este şi aici în casa lui, căci se construieşte aproape ca-n Bucureşti, iar centrul este un şantier aproape permanent. doar băncile nu mai sunt roş-galbene-albastre - iată primul semn că partidul de la conducere nu mai e acelaşi.

ne-am cazat la ApartHotel Gutinului, pentru că Hotelul Capitolina pe care ni l-a recomandat o prietenă era full. nu ne-a fost uşor să găsim edificiul, însă prietenii ne dăduseră un indiciu extrem de util: patron este fiul lui Funar. nu auziseră clujenii de Capitolina, de Gutinului nici atât, dar rostirea cuvintelor magice ne-a uşurat parcursul. ce să-i faci, urmele trecutului nu dispar cu totul, mai plutesc prin cotloane de amintiri. numai lucruri de bine despre cazare, chiar şi serviciile au fost ok, iar preţul extrem de convenabil în comparaţie cu restul ofertei: 200 lei un apartament cu 2 camere (faţă de 230 lei camera de hotel), cu absolut tot confortul (bucătăria mobilată şi utilată, aer condiţionat, safe box, telefon, acces la Internet, TV şi în living room şi în dormitor), curat şi liniştit. şi încă ceva: locul este la 5-7 minute de mers pe jos de Piaţa Unirii (catedrala mare sau statuia lui Matei Corvin) şi foarte aproape de Grădina Botanică. nu merită să mergeţi cu maşina, o puteţi lăsa fără probleme la (apart)hotel, parcarea fiind o problemă şi în Cluj - nu sunt locuri suficiente, iar costurile sunt 1,5 lei/oră sau 9 lei/zi (între orele 08 şi 20).

am ieşit, însă, şi la masă. ca de obicei, serviciile te omoară, mai precis atitudinea celor care lucrează în sectorul terţiar. prietenii noştri ne-au dus la "Aroma", un local înspre ieşirea din oraş, situat într-o livadă. frumos locul, dar atât. ospătarul nu acceptă să ia comanda din bucăţi - vrei să comanzi totul odată, ok, altfel nu ştie cum şi nici nu vrea să-ţi aducă de mâncare. n-ai voie să mai studiezi meniul, să te mai consulţi sau pur şi simplu să mai stai de vorbă. halal atitudine! ţine-o aşa, băiete, în curând fie îţi cauţi de lucru în altă parte, fie îi îngropi în datorii pe patroni. mâncarea însă bună, compania excelentă, aşa că lăsăm în pace ospătarul şi ne vedem de-ale noastre.

update

un update la articolul anterior, cel cu banii pentru MBA. sun la UniCredit, la o sucursală (un număr care începe cu 255) şi dau peste o voce blondă, brună sau roşcată de la care îmi parvine informaţia conform căreia HVB nu mai există. este a patra sursă, deci o cred pe cuvânt. întreb despre creditele pentru MBA, dar vocea îmi spune "nu avem în portofoliu credite pentru embitei". eu o corectez: "embiei", ea aprobă. eu: "ştiţi ce-i un embiei?" ea răspunde prompt: "da. este un fel de nucleu în care se adună nişte oameni." nici nu ştiu eu în ce m-am băgat.


ghinionul meu este că pe parcursul documentării am ajuns pe site-ul celor de la ASEBUSS , unde apare următorul text:

HVB Bank Romania is offering a dedicated product - Study Loan - a very advantageous financing alternative for those who wish to secure through education a sound professional education.The main characteristics of the HVB Study Loan are:
can be granted to those who want to study or to family members that are supporting them (parents, spouse, sibling)
the tenor can be up to 10 years
for loan amounts of less than EUR 15,000 no real estate warranty is required
there is the option for a grace period of maximum 2 years

cred că fantoma de la operă îşi caută de lucru.

bani pentru MBA

promiteam în mesajul intitulat "Care bănci în România" că voi reveni la acest subiect. iată că deja o fac şi pornesc de la principalul motiv al creării acestui blog: voi pleca un an de zile la Barcelona pentru un MBA. va fi o experienţă cel puţin interesantă, sper, pe care nu vreau s-o păstrez doar pentru mine. îmi place ca atunci când primesc ceva, să dau şi la alţii. ofertă specială!!

pentru că BMI îmi oferă o bursă parţială, voi avea evident nevoie de bani. mulţi, puţini, n-am încotro, investesc în mine. am făcut acest lucru de mai multe ori în viaţă şi se pare că n-am greşit.

am început, aşadar, să caut bani. nu merg spre sponsori, nu cred că are rost să-mi pierd timpul de care oricum nu dispun. m-am îndreptat în schimb spre băncile din România. unele dintre ele oferă credite pentru studii, dar sumele sunt mici faţă de nevoile mele, documentate de altfel: 10 000 euro pentru diferenţa de tuition fee şi cam 2 000 euro pentru fiecare lună de şedere în barcelona. mai mult de jumătate din cheltuielile lunare se vor duce pe închirierea unui apartament. au crescut preţurile şi în spania, deh!!

singura opţiune oferită de cele câteva bănci la ale căror porţi am bătut (ABN AMRO, Raiffeisen, Transilvania sau UniCredit Tiriac) este cea a unui credit pentru nevoie personale, eventual, cu ipotecă. evident, soluţia nu este una fezabilă pentru simplul motiv că atâta timp cât urmezi un MBA full time, nu ai cum să plăteşti ratele. programul intensiv nu-ţi permite să munceşti, deci să produci, indiferent cât de mult ai dori acest lucru.

ce se întâmplă prin alte ograde?

unul dintre marile grupuri bancare din spania este Banco Sabadell. singurul document de care ai nevoie este scrisoarea oficială de acceptare în program de la instituţia de învăţământ. parcurgând oferta şi îmi sare în ochi un paragraf "Students will not repay capital during the length of the MBA, although they will pay interest throughout the program." Rambursarea creditului se face în opt ani, iar dobânda ce trebuie plătită în primul an este undeva în jur de 80 de euro lunar. cam cât banii de buzunar... evident, nici vorbă de ipotecă.

un al doilea exemplu este ABN AMRO - înţeleg că ABN AMRO nu este aceeaşi bancă peste tot - care a semnat cu INSEAD un parteneriat pentru finanţarea celor care doresc sa urmeze un MBA. "The loan covers all MBA tuition fees and is repayable in instalments starting three months after graduation. The tenor of the loan is 6½ years." sună cumva asemănător cu paragraful anterior?

lista de exemple ar tinde spre infinit, deci mă opresc. observ din nou, cu aceeaşi nedumerire, lipsa de interes a celor care se fălesc cu o carte de vizită din care reiese că lucrează "într-o" bancă. cei din departamentele de marketing nu au înţeles, deocamdată, faptul că prestează "pentru" o bancă, locul lor de muncă nefiind pe scaun, ci pe uliţă, acolo unde colcăie cererea. "întâmpinarea nevoilor clientului" este un lucru complicat, uneori obositor şi dăunează flecurilor de la pantof.

cine-i apără pe copii?

copiii şi bătrânii sunt consideraţi a fi grupuri vulnerabile. cea de-a doua categorie are o experienţă de viaţă şi poate lua decizii. mă refer aici, evident, la cei care sunt în deplinătatea facultăţilor mintale. copiii, însă, nu au un fond care să le permită să separe binele de rău, obişnuinţa de dependenţă, dorinţa de voinţă.

am văzut astăzi copii cumpărând bilete la loto, fără ca cineva să se sinchisească dacă e bine sau nu. m-a şocat faptul că unii copiii ştiau şi cum se completează un bilet la 6 din 49. şi mă întreb cine e mai inconştient: părintele care l-a trimis pe copil să ia biletul doar pentru că afară sunt 40 de grade sau vânzătoarea care ia banii de la copil ca şi cum i-ar fi vândut o îngheţată?

dacă pentru tutun şi alcool există o lege care interzice comercializarea acestor produse către minori, hotărârea de guvern Nr. 816 din 23 noiembrie 1994 privind organizarea si functionarea Regiei Autonome "Loteria Nationala" nu conţine nici un cuvinţel în acest sens. adică doamna de la loterie nu s-a abătut de la lege, deci nu poate fi pedepsită.

probabil mai sunt ţări în lume care permit minorilor accesul la jocurile de noroc. România, însă, se vrea stat european - şi, vorba unei reclame, "dacă vrei cu adevărat, poţi". sau poate nu vrea România cu adevărat...

Am participat la sfârşitul lunii iulie la un curs ToT (Train of Trainers sau formare de formatori) organizat de Atlas Consel Training Services, mai precis de Marcela Luca, şi susţinut de John Sâmihăian. Una dintre aplicaţiile practice a fost prezentarea unei teme, participantul având două opţiuni: tratarea unui subiect propriu sau tragerea unui subiect din "bască". Pentru că la "impus" basca mi-a oferit o temă în care nu ştiam cum să intru, dar să mai şi ies din ea (Importanţa introducerii în sălile de spectacol a dispozitivelor de bruiaj al telefoanelor mobile) am decis să merg pe "liber alese".

Patru dintre colegii mei au ales basca: unul a avut ca temă "Utilitatea scaunelor de masaj pe zborurile de cursă lungă", cel de-al doilea "Prezentarea rezultatelor cercetărilor de laborator în cazul parfumurilor cu feromoni". Un al treilea cursant urma să ne convingă că trebuie să introducem pe cursele de autobuz inter-orăşeneşti un nou serviciu "Masajul pentru pasageri", pentru ca cel de-al patrulea să ne prezinte "Importanţa unui parteneriat cu Asociaţia Crescătorilor de Cămile din România". Titlurile nu sunt cele exacte, am citat doar din memorie.

FASCINANT! I-am admirat pe cei patru colegi pentru că au pierdut cel puţin o noapte pentru a se documenta. Şi asta în condiţiile în care programul cursului nu a fost unul lejer. Dimpotrivă, orele au fost mai lungi decât era prevăzut iniţial - nu este un reproş, ci o recunoaştere a calităţii. De asemenea, fiecare venea după o săptămână de muncă solicitantă, iar o noapte în plus de nesomn nu este la îndemâna oricui. Apoi, au sintetizat informaţia astfel încât noi, restul profanilor, să plecăm seara acasă cu un lucru învăţat. Nu în ultimul rând, pasiunea - au descoperit că subiectul chiar era interesant şi asta i-a vrăjit.

Am deschis acest topic pentru că diseară se reuneşte "promoţia". Vor veni doar doi dintre cei patru (cămilele şi feromonii), "masajele" nefiind în Bucureşti.

Dincolo de sala de curs, însă, exerciţiul este unul extrem de util mai ales pentru un blogger: abordarea unor subiecte despre care n-ai habar, dar din care ai destule de învăţat şi care pot ajunge chiar să te fascineze. Vedem diseară până unde s-a mers cu studiul!

amr 7

ştiu că numărătoarea inversă începe de la 10, dar "regulile sunt făcute pentru a fi îmbunătăţite", după cum spunea un distins şi fost coleg de serviciu.

aşadar, au mai rămas doar şapte zile până când alfa beta gama Delta decolează. nu ştiu dacă ce va urma va fi mai bun sau mai interesant decât a fost până acum. cert este că o să aflu din auzite. eu mă întorc când lucrurile vor fi fost deja rânduite.

ce mari sunt preţurile mici

Business Standard face astăzi o "Analiză a zilei" intitulată "Reducerile de vară umflă buzunarele comercianţilor". Câtă dreptate au Oana Cosman şi Otilia Caloian. Nici măcar nu mai trebuie să citesc articolul.

De ce le dau dreptate? Pentru că în afară de a-şi "umple buzunarele", comercianţii nu prea fac altceva. Nu-şi bat capul cu noţiuni de tipul "calitate", "volum al vânzărilor", "fidelizarea consumatorului". Marketing-ul este greu chiar şi pentru cei care l-au inventat, darămite pentru comerciantul băştinaş care trage un tun de milioane lei noi pe care apoi îi aruncă pe maşini de super-lux sau penthouse-uri. Dezvoltarea afacerii pe termen mediu sau lung este o sintagmă fără conotaţii practice.

Cu foarte puţine excepţii, magazinele noastre vând colecţii care erau în vitrinele cu acelaşi nume din alte ţări în urmă cu un an sau doi. Ceea ce la ei se cheamă "end-of-season" la noi devine "tendinţă". Să fie tot o eroare de traducere, Jo?

Chiar dacă am vrea să cumpărăm lucruri de calitate la preţuri normale, nu prea avem alternativă. Magazinele din Statele Unite ale Americii nici măcar nu acceptă comenzi din România din cauza hacker-ilor. Nu-i condamn pe americani, mai ales după cazul TJ Maxx. Ne dăm singuri în cap.

Singura soluţie este să mai ieşim din când în când din ţară, eventual în lunile ianuarie-februarie şi iulie-august. Shopper-ii ştiu de ce :-)

numai cetăţean să nu fii

Când eram mică, am învăţat un cântecel al cărui refren era ceva de genul "Of, of, of, dragi copii / Numai mamă să nu fii". Astăzi parafrazez: "Of, of, of, dragi Primării / Cetăţean să nu mai fii".

În urmă cu două săptămâni mă bucuram că lângă bloc începuse reamenajarea locului de joacă pentru copii. Acesta urma să devină "ecologic". Doar că problemele au apărut imediat: Dorel şi-a aruncat bena de nisip pe locul nostru de parcare. Plătit, evident, la Primăria Sectorului 6. A doua zi n-a mai avut Dorel nisip, dar a turnat puţin beton. Discuţii cu şeful de echipă, promisiuni şi, evident, a treia zi când - corect! - s-a schimbat echipa, iar cei cu care vorbeam acum habar n-aveau că locul e un pic ocupat.

Au lucrat cu spor oamenii, se chinuiau din greu la umbră cu câte două sticle de bere la 2L, cu seminţe, dar mai ales cu cheful. Ăla de muncă, of course. Luptă grea, din care a ieşit învingător CHEFUL. Munca nu se vede cu ochiul liber pentru simplul motiv că lipseşte cu desăvârşire.


Leagănele nu sunt montate ca lumea; probabil trebuie să se lovească vreun copil pentru a începe turneul "cine aruncă vina mai departe". Gardul de împrejmuire nu a fost montat, pentru că accesul e liber. Iar mizeria, dragii mei, este acum la ea acasă, pentru că toate coşurile de gunoi au fost demontate. Cine are nevoie de aşa ceva?!

Ce face un cetăţean? Sună la Primărie, bineînţeles. 318 01 42, răspunde o doamnă care-mi indică să sun la ADP. Doar ei se ocupă de problema asta. Sun şi la ADP6 (401 16 81), vorbesc cu domnul Sas. Ghinion - trebuie să merg înapoi la Primărie, "cei de la Direcţia Investiţii" sunt in charge. OK, zic, formez 318 01 44, dau peste doamna Geta Georgescu. She was in one of those days, I guess. Ţipă, strigă, nu ei se ocupă, ce e aşa de greu de priceput, tacâm complet. Dacă tot m-am pornit, măcar să văd până unde merge nesimţirea. Revin la centrala Primăriei care mă aruncă în braţele doamnei Tănase. Loc călduţ, confortabil, iar doamna Tănase începe cu calm să-mi povestească cum cei de la Investiţii ţipă şi la ea. A, şi a mai depus doamna Tănase reclamaţie la Primărie că nu doarme noaptea din cauza câinilor. Mă gândesc ce mult îmi foloseşte că mi-am băgat nasul în cărţile lui Răzvan. Doar trebuie s-o consiliez pe doamna Tănase, nu?! Eu măcar sunt odihnită...

Am compus un mail, l-am trimis la PS6, aştept 30 de zile şi revin. Parol!

iar vin căldurile

Mă bucuram că am scăpat de căldură, dar tocmai ce-am văzut la ştiri că Administraţia Naţională de Meteorologie a emis o nouă avertizare de caniculă.

Local în Câmpia Română vor fi şi valori de 37...38 de grade. Indicele temperatură - umezeală (ITU) va atinge şi depăşi pragul critic de 80.

Deocamdată e anunţat cod galben. Începem iar să ne jucăm de-a curcubeul?!

maşini de maşini într-un oraş cum altul nu-i

La sfârşitul lui iunie am fost la Viena. Eram la o terasă şi aşteptam nişte prieteni. Urma să plecăm împreună undeva, în afara oraşului, de-a lungul malului Dunării. Stăteam de vorbă cu Răzvan şi nici nu observasem că la doi metri de noi trona un Porsche Cayanne. Eram atât de obişnuiţi cu astfel de jucării... Atenţia ne-a fost însă atrasă de o pereche, probabil soţ şi soţie, relativ în vârstă, care au început să dea roată maşinii. Se uitau şi se minunau, iar noi ne amuzam teribil. "Ia uite-i, săracii, n-au mai văzut aşa ceva."

Mă întreb dacă normalitatea e la ei sau la noi. Oare ce-ar spune bieţii oameni dacă ar vedea pe stradă imaginea de mai jos? Atenţie, maşina din fotografie poate fi admirată de oricine, în orice zi, aproximativ la orice oră, dar cel mai important - fără bilet de intrare.

Care bănci în România?

Mă alătur şi eu prea multelor persoane care dau cu nasul de sistemul bancar românesc. Nici nu mai ştiu la care bancă să mă duc sau până unde să cobor nivelul aşteptărilor, pentru că de fiecare dată descopăr ba că banca nu e bancă, ba că funcţionarul din spatele ghişeului sau al platformei de e-banking habar n-are cum şi ce trebuie să facă.
Sunt client al Băncii Transilvania de (mult prea) mulţi ani şi, aproape în fiecare zi, mă întreb de ce. Ştia Robert Rekkers ce ştia, doar nu degeaba mi-a recomandat să plec de la banca lui dacă nu-mi convine. O fi sugestia lui aliniată aşteptărilor acţionariatului?!
Ieri m-a pus necuratul să desfiinţez un depozit. Am intrat pe marele serviciu BT24 dar stupoare: nu apărea bănuţul. Am scris brainiac-ilor şi am aflat că "Lichidarea depozitelor pe BT 24 nu se poate efectua in ziua scadentei.Aplicatia BT 24 nu permite acest lucru."
Bine, bine, zic, dar banul e al meu şi cică ar trebui să mă pot folosi de el când vrea buzunarul meu. No problem, răspunde minunata bancă, mergi la sucursală şi se rezolvă. Şi atunci care-i şmecheria cu online banking-ul?

pe val, cu tot poporul

Gata, m-am (b)log-at. Am intrat în rândul lumii, de fapt al acelei părţi a lumii care este la vedere. Oare expunerea dăunează sau nu sănătăţii?!