piua

pauză de Summit. revin după 7 aprilie. 2008, of course.

Vlad Ţepeş şi sultanul

wikipedia spune despre "Conflictul [lui Vlad Ţepeş] cu Imperiul Otoman" următoarele:

"Sultanul a ordonat lansarea unui masiv atac asupra Valahiei, cu scopul de a o transforma într-o provincie turcească. A intrat în Ţara Românească cu o armată de trei ori mai mare decât cea a lui Vlad Ţepeş. Găsindu-se fără aliaţi, Vlad al III-lea a fost nevoit să se retragă la Târgovişte, să-şi ardă propriul sat şi să otrăvească fântânile din drum, pentru ca armata turcească să nu găsească nimic de băut sau de mâncat în drum. În iarna anului 1462, Vlad a reuşit să obţină multe victorii. În timpul unei invazii, când sultanul, epuizat, a ajuns aproape de capitală, s-a confruntat cu o vedere înspăimântătoare: mii de ţepe susţineau craniile a peste 20.000 de captivi turci, o scenă terifiantă care a fost poreclită mai târziu "Pădurea Ţepelor". Această tactică de teroare aranjată deliberat de Vlad al III-lea a avut efectul scontat. Imaginea a avut un efect puternic asupra celor mai de încredere ofiţeri ai lui Mahomed, iar sultanul, obosit şi înfometat, a recunoscut înfrângerea şi s-a întors la Istanbul."


Asta, dragii mei, a fost demult, în istorie. Pentru că astăzi, parese, sultanul s-a întors la Bucureşti, ba i-a mai luat şi faţa lui Vlad Ţepeş. Şi nu oriunde, ci chiar în Curtea Domnească. Acum, cugetaţi şi dumneavoastră...

e-leapşa

Jo are chef de lepşe (sper că ăsta e pluralul corect), altfel spun "de joacă". Nu ştiu dacă leapşa e pe furate sau pe ouate, că parcă asta era titulatura oficială în copilărie, dar dacă tot îmi dă de lucru în perioada asta de maximă încărcare profesională, măcar să mă achit onorabil. So:

1. Cât timp acorzi Internetului? Păi am ţevi peste tot, şi acasă, şi la birou, iar robinetele sunt deschise continuu. Se pune şi asta sau doar cât îmi lăbărţez eu ochii pe net? Că atunci aş răspunde cam 10 ore zilnic. W/e included.

2. Cel mai interesant blog pe care-l citeşti. Hehe, "interesantă" întrebare. Nu ştiu cât este de interesant, dar îl citesc zilnic şi de fiecare dată cu mare plăcere: Vlad Petreanu.

3. Trimite leapşa către 5 bloggeri. OK, Corina, Marius, Oana, Dragoş si Bianca.

eroarea umană din comerţ

a, nu, nu e vorba despre preţurile afişate la raft de hiper sau super-market-uri şi cele pe care ajungi să le plăteşti la casă, deşi am trecut şi prin astfel de experienţe. ba chiar am depus plângere la OPC-ul de ieri / ANPC-ul de astăzi. doar că la acea vreme domnii şi doamnele de la protecţia consumatorului aveau altă treabă şi acordau prioritate marilor retaileri. reacţiile Protecţiei erau copy/paste din răspunsurile transmise de departamentul Legal al corporaţiilor reclamate.

acum e vorba de vânzătoarea de la Ina Center. ştiţi, domnişoara Alina, cea care prestează la magazinul din Cora Militari. activitatea donşoarei, mare consumatoare de scoarţă cerebrală de altfel, constă în sprijinirea de tejghea, cu mâinile strânse pe lângă bust (poziţia închisă, cum e ea cunoscută în comunicare), cu ochii abia mijiţi şi cu acel zâmbet de dezgust în colţul gurii. "nu cumpăraţi dvs din magazinul ăsta, sunt alţii care cumpără." cu alte cuvinte, n-avem faţă.

şi are dreptate monşera, că doar ne-am dus acolo nepregătiţi. nu aveam la noi decât bani. în rest, îmbrăcaţi în jeanşi, cu un tricou şi o geacă subţirică pe deasupra. curaţi, mirosind frumos, dar fără sclipici. nu aveam paiete, nu aveam genţi suficient de mari ca să adăpostească toate cumpărăturile din cărucior, nu tu tocuri cui, nu tu zgărzi lungi şi groase. nimic! deh, ca omul obişnuit, duminica la prânz, la shopping-ul pentru săptămâna ce va urma.

apăi, dragă domnişoară Alina, cu regret te informez că, dacă eşti mătăluţă plătită cumva la vânzare, te-ai cam ars pe bot. că şi dacă-ţi intră omul cu dorinţa de a cumpăra, tot reuşeşti să-l trimiţi mata în altă ogradă. totul porneşte de la modul în care eşti setată, că nu prea ai `mneata nimic nici cu serviciile, nici cu vânzările.

dar dacă vrei totuşi să faci ceva în privinţa asta, vezi pe unde găseşti o doză de bun simţ. e scumpă, nu e compensată şi se administrează de multe ori pe zi. cam de fiecare dată când îţi trece un cumpărător pragul. ştiu, s-ar putea să intri în şoc, să devii o persoană de nerecunoscut, să nu te mai simţi bine în pielea ta. cred, însă, că merită încercat. eşti mult prea tânără.

cea mai tare din parcare? oare?!

50 words

Speedtest

fericită şi azi, de 1 martie

nu că-n rest n-aş fi fericită, dar ultimele 24 de ore chiar au fost frumoase. am colindat ieri Muzeul Geologiei deşi plecasem după pietro-mărţişoare. şi-am găsit multe şi frumoase. şi ieftine. iaca:
am colindat şi sălile cu exponate şi mi-am amintit de examenul la geologie din facultate. am învăţat în trei zile de-am plesnit şi după examen am aruncat toată memoria la coş. ctrl+alt+delete.

apoi am mers la teatru, la Act, unde-am văzut Capra sau cine-i Sylvia. am scris deja despre asta aici. spectacolul a fost urmat de o discuţie de o oră şi jumătate, extrem de interesantă, purtată de mine şi Răzvan cu Marcel Iureş. dau sfoară dac-o ieşi ceva, dacă nu - rămânem cu plăcerea unei conversaţii de calitate.

seara, la întoarcerea acasă, Răzvan mi-a făcut o mărţişoro-surpriză: dacă tot mi-am făcut un blog de teatru, păi atunci să am şi domeniul hailateatru.ro. că dac-oi avea timp şi m-or ţine nervii şi puterile, măcar să am o direcţie deja alocată.

astăzi ne-am plimbat prin Herăstrău. ne doream demult să ne mai dezmorţim picioarele şi-am purces. am fost întâmpinată cu o garoafă de la domnul Gigi (Becalli) - noroc c-a întrebat Răzvan de la cine-i, că băieţii-împărţitori n-aveau de gând să rostească numele sponsorului. să fi dorit Becalli să rămână anonim?! mira-m-aş.

a, şi-am mai terminat o carte: Mătase, de Alessandro Baricco. frumoasă, scurtă, scrisă ca o sumă de telegrame, deci nu-ţi solicită neuronul foarte tare.
ce astenie de primăvară? dau pietrele o energie...