Vaca noastră unde e, vaca noastră - ce-aţi făcut cu ea?

Sunt o mare băutoare de lapte. Dar maaare. Cana mea de cafea e mereu plină pe jumătate cu lapte. Serile mi le "consum" cu lapte şi cereale. Nu exclusiv, deşi mi-aş dori. Laptele nu lipseşte niciodată din căruciorul de cumpărături, deşi sunt singura din casă care bea lapte proaspăt.

Mărcile preferate sunt Zuzu şi Milli - primul pentru gust, al doilea pentru gust plus ambalaj (sticla de 1,5l). De obicei aleg varianta low fat, dar merg şi pe culoarea roşie atunci când trebuie să facem clătite.

Marea mea problemă este că, de la un timp - 2-3 luni, cam aşa - laptele meu Milli se strică în frigider. Nu, nu depăşeşte termenul de garanţie. Nu, nu e sticla deschisă. Nu, nu e cald afară. Da, îl ţin mereu în frigider. Şi atunci când ridic capacul de ce mă izbeşte mirosul acela de lapte bătut, uneori chiar stricat, pe care eu nu l-am dorit, pe care eu nu l-am plătit? Au mai trecut şi alţii prin experienţe similare, deci stau şi mă întreb: ce să fie, ce să fie?

Să fie oare calitatea laptelui? Să fie oare vina celor de la hypermarket (eu cumpăr de la Cora) care fie nu ţin laptele în depozit la temperatura indicată, fie temperatura frigiderelor e setată prost? Nu pricep, mai ales că am păţit-o în luni friguroase. Dar acum, că vin căldurile, ce mă fac? Ce lapte cumpăr? Şi de unde?

Adulmec ploaia

Plouă şi miroase a reavăn. Domnii proaspăt bărbieriţi, pomădaţi şi ferchezuiţi au ieşit din case pentru a-şi fuma ţigara în stradă şi pentru a cumpăra pâine proaspătă pentru micul dejun familial.

O doamnă în etate a intrat la brutărie cu umbrela de-o vârstă cu ea deschisă. Nu-i mai merge mecanismul pornit/oprit, rezon pentru ca doamnei să nu-i dea pace "boierii" sculaţi din pat şi aruncaţi în gip pentru acelaşi codru proaspăt aburind.

Eu am făcut ochi după cam 50 de pagini din Pânza de păianjen a Cellei Seghi şi toate mi se par frumoase şi dulci. În timp ce Răzvan meştereşte un platou matinal complet şi complex, eu plec să iau pâine. Plouă, dar dulce, astfel că n-am nevoie să-mi acopăr capul. Adulmec ploaia, parfumul lăsat în urmă de un vecin, liniştea şi pustietatea. N-aş zice să sunt în Bucureşti. Trec la întoarcere pe lângă doamna cu bişonii de la 3. Nu mă mai interesează pe unde s-or uşura aceştia.

Tot ce ştiu e că plouă, miroase a reavăn şi a after-shave şi e o zi minunată în care nu muncesc.

Abstinenta SRL

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

Cu modestie fie spus...

77 de cuvinte

Speed test

Cartea zilei; Maitreyi de Mircea Eliade

Cea de la care am auzit prima dată de Maitreyi este mama. Mi-o aduc aminte povestindu-mi cartea şi descoperind în vocea ei o încântare cu care nu eram obişnuită.

Săptămâna trecută am cumpărat volumul şi recunosc că m-a furat încă de la primele pagini. Mi-a plăcut şi prefaţa (semnată de academicianul Eugen Simion), mai ales că adaugă informaţii la zi despre eroina romanului lui Eliade: "Aceasta, cu o înfăţişare care nu mai amintea deloc de superbia feminităţii indieneşti, străbătuse lumea pentru a ajunge în patria de origine a lui Mircea Eliade [...] pentru a solicita drepturi de autor."

Iată un fragment care m-a amuzat prin onestitatea (sau prostia? ori dimpotrivă, inteligenţa?) personajului principal:

"Altă dată, când o familie europeană îi invitase în lojă la operă şi un tânăr elegant încercase să-i apuce mâna, în întuneric, Maitreyi îi spuse la ureche, destul de tare ca să audă vecinii: "Am să te bat cu papucul peste gură!" Panică. Loja, în picioare. [...] Discuţii, explicaţii, scuze. - Am făcut vreo greşeală gramaticală? întrebă Maitreyi."

(r)Evoluţie tehnologică

Revoluţia din România din 1989 a fost transmisă în direct de televiziune.

Ceea ce se întâmplă astăzi la Chişinău este transmis în direct pe Internet.

Jobul nostru cel de toate zilele

Au fost momente când m-am întrebat ce mă (re)ţine la actualul loc de muncă de atâta amar de timp: aproape 11 ani. Unul a venit după o discuţie de două minute cu directoarea Centrului Ceh de Cultură.

După ce am stat puţin pe gânduri, zăbovind asupra lucrurilor pe care le-am făcut în ultimele trei săptămâni (festival de film documentar; câteva zile de concediu în linişte perfectă; întors la birou şi preluat noi însărcinări; evaluări profesionale, inclusiv autoevaluare; contribuţie la Olimpiadele Comunicării; update site etc), am găsit o explicaţie mai mult decât plauzibilă: îmi place.

Cum arată pe agendă ziua de astăzi? Citit email, sortat materiale de tradus, scris la Nairobi şi cerut logo, corectat strategie de combatere a terorismului (versiunea în română); confirmat participare la două evenimente important din săptămâna asta; corectat material despre foamete (statistici); discutat cu un artist nigerian despre copiii săraci şi cu deficienţe de la un aşezământ special din Bucureşti; planificarea proiecţiei unui film despre Holocaust (în iulie, la Centrul Ceh); frunzărit un pic de presă şi 2-3 bloguri. Sunt abia la miezul zilei şi mai am destule de făcut. Iar diseară merg la secţiunea teatru a Festivalulului de arte pentru liceeni Florian Pittiş.

Life's good!