Cartea zilei; Maitreyi de Mircea Eliade

Cea de la care am auzit prima dată de Maitreyi este mama. Mi-o aduc aminte povestindu-mi cartea şi descoperind în vocea ei o încântare cu care nu eram obişnuită.

Săptămâna trecută am cumpărat volumul şi recunosc că m-a furat încă de la primele pagini. Mi-a plăcut şi prefaţa (semnată de academicianul Eugen Simion), mai ales că adaugă informaţii la zi despre eroina romanului lui Eliade: "Aceasta, cu o înfăţişare care nu mai amintea deloc de superbia feminităţii indieneşti, străbătuse lumea pentru a ajunge în patria de origine a lui Mircea Eliade [...] pentru a solicita drepturi de autor."

Iată un fragment care m-a amuzat prin onestitatea (sau prostia? ori dimpotrivă, inteligenţa?) personajului principal:

"Altă dată, când o familie europeană îi invitase în lojă la operă şi un tânăr elegant încercase să-i apuce mâna, în întuneric, Maitreyi îi spuse la ureche, destul de tare ca să audă vecinii: "Am să te bat cu papucul peste gură!" Panică. Loja, în picioare. [...] Discuţii, explicaţii, scuze. - Am făcut vreo greşeală gramaticală? întrebă Maitreyi."