Blue moon

Am o perioadă albastră. La propriu. Abia se duce o vânătaie, că apare imediat alta. Dacă ar fi să concurez cu-n copil năzbâtăios, aş cîştiga sigur.

În urmă cu aproape o lună, în tramvaiul pe care-l iau de la Plaza România înspre casă, m-am aşezat pe scaun. Nu prea fac de obicei lucrul ăsta, dar atunci am zis "ce-o fi dacă?" Exact când să mă ridic, tramvaiul a plecat brusc de pe loc şi m-am dus pe spate. N-am căzut, dar scaunul - mai precis marginea acestuia - mi-a intrat în carne, lăsându-mi în spatele genunchiului o vânătaie zdravănă. Când am fost la Brindisi, am purtat-o cu mine peste tot.

De bine ce m-am întors din Italia, la celălalt picior mi-a pocnit un vas de sânge, iar albăstreala a persistat mai bine de 6 săptămâni. Abia ce-mi trecuse, că azi de dimineaţă am căzut fix în genunchi în faţa sediului. Un fel de pregătire de concediu. Cum aş putea pleca fără un semn lăsat de marele oraş, Bucureşti?