Zidul Plângerii şi jumătăţi de dorinţe

"Cand eram mic, am venit aici impreuna cu parintii. Dorinta mea a fost: sa fie pace si sa primesc o bicicleta", asa isi incepe ghidul nostru prezentarea in fata Zidului Plangerii din Ierusalim. "Dorinta mi s-a indeplinit doar pe jumatate", continua el. Nu este greu sa intelegi care jumatate, mai ales cand simti ca in orasul asta tot ce faci sau tot ce spui poate fi interpretat, pus sau scos din context. Totul este judecat din trei puncte de vedere: religios, politic si emotional.

Crestinatatea a inceput aici si isi cauta inca linistea. Framantarile sunt omniprezente si, chiar daca nu le vezi, ele ies la suprafata precum relicvele din santeriele arheologice. Intr-un singur loc, pe doar cativa metri patrati, sunt la un loc mormantul lui David, incaperea in care a fost servita Cina cea de Taina si o moschee - una peste alta, la distanta de doar un acoperis. Fiecare loc are povestea lui, fiecare poveste are versiunea sa, fiecare versiune depinde de povestitor.


Vechiul si noul merg mana in mana in Ierusalim. Este liniste, dar o liniste apasatoare, iar atunci cand vezi pe strada soldatii nu stiu de ce, dar nu te simti deloc mai linistit. N-au mai fost incidente in ultimele saptamani, iar ultimul weekend a fost unul in care toate hotelurile au fost pline ochi. Este prima data cand se intampla asa ceva dupa multi ani si chiar si localnicii se mira. Este un lucru bun pentru afaceri si se roaga sa le mearga la fel si in continuare. Cat va dura "binele" acesta nu stie nimeni, dar ceea ce conteaza este clipa.

Mai multe in posturile urmatoare...