un popor fărâmiţat în căutarea unităţii

"evreii sunt naţiunea/ poporul fără teritoriu. noi înşine nu înţelegem de ce: chiar dacă în toate rugăciunile cerem să ne mutăm şi să trăim pe pământul sfânt, rămânem doar cu dorinţele". declaraţia îi aparţine rabinului dr. Benjamin Lau din Meit Morasha, Ierusalim. este un nume care poate nu spune multe celor care citesc acest post şi de aceea este bine să furnizez câteva detalii despre persoana în cauză. Benni provine dintr-o dinastie faimoasă în Israel, el însuşi reprezentând cea de-a 39-a generaţie de rabini: unchiul său, Israel Meri Lau, a fost rabinul şef al Israelului. Meri a fost salvat de tatăl lui Benni, Naftali, amândoi supravieţuind Holocaustului după ce au fost închişi în gheto-ul Buchenwald. bunicul lui Benni, Moche Haim Lau, a fost rabinul oraşului Pietrekov şi a pierit în Holocaust.

este impresionant să îl vezi pe Benni alături de tatăl său, amândoi vorbind despre Shoah (sinonim Holocaust), despre iudaism, despre viaţa trecută şi prezentă. se uită cu mândrie unul la celălalt: Benni la Naftali, supravieţuitor al Holocaustului şi salvator; Naftali la Benni, un om educat, rafinat şi care duce cu mândrie mai departe tradiţia familiei. ziua de ieri alături de prezent, totul inspirând viitorul.

Naftali nu vorbeşte foarte mult, este retras şi modest. ochii însă spun multe despre el şi mai ales despre ce simte. recunoaşte că poporul lui este extrem de fărâmiţat şi face împreună cu noi un circuit internaţional al primelor prezenţe evreieşti: în Federaţia Rusă de azi au ajuns acum peste 700 de ani, în Bielorusia în urmă cu 500 de ani, în Ucraina sunt din secolul XII, în România din secolul X, în Georgia au ajuns acum peste 2500 de ani, în timp ce în Japonia s-au aşezat abia în secolul XX. în Africa de Sud au fost atraşi de goana după aur din anii 1880, în timp ce în Armenia recunosc că au ajuns încă înainte de Cristos. în Turcia sunt din 1492, în Tailanda au ajuns în timpul celui de-al doilea război mondial, în Azerbaijan sunt prezenţi din secolul V-VI, în timp ce în Filipine au ajuns abia în urmă cu câteva decenii. Benni şi Naftali glumesc când povestesc despre Cristofor Columb care, atunci când a plecat să caute America, şi-ar fi luat cu el şi prietena. evident, aceasta era evreică.


evreii s-au separat în două grupuri mari: aşchenazi (Ashkenazi) şi sfaradi (Sephardi). totul ţine de origine: unii provin din Europa Occidentală (Germania, Austria, Polonia şi Europa de Est), în timp ce a doua categorie îşi are originile în est (Iran şi Irak). indiferent de grupul din care fac parte, sărbătoresc la fel sabatul. totul începe vineri seara odată cu apusul soarelui şi se termină sâmbătă când pe cer poţi număra cel puţin trei stele. acelaşi ritual, oriunde în lume, de peste 2000 de ani, desfăşurat într-o limbă nouă (ebraică), dar extrem de veche - are peste 4 000 de ani, dar nu a fost vorbită până acum 110 ani. o limbă resuscitată, glumeşte unul dintre colegi.

este uimitor câtă unitate există în diversitate, cât nou există în trecut şi câtă istorie se simte în prezent. un paradox al paradoxurilor, o dilemă care este specifică poporului şi locului.