sfaturi de călătorie - Ierusalim (II)

8. Pregătiţi-vă lista de dorinţe. Înainte de a pleca spre Israel, este bine să vă gândiţi ce anume v-aţi dori. Întocmiţi o listă de dorinţe pe care apoi le puteţi ordona în funcţie de priorităţi. Este adevărat, pentru Zidul Plângerii este posibil să vă trimiteţi doleanţele şi prin fax, poştă sau pe email, dar cea mai mare plăcere este să-ţi îndeşi cu propria mânuţă bileţelul printre interstiţiile extrem de aglomerate dintre bucăţile de rocă, să atingi zidul, să simţi cum ţi se face pielea de găină, să te pleci şi să porneşti înapoi de unde-ai venit mai pios şi mai încrezător în propriul destin. Apropo de pornit înapoi, drumul de la Zidul Plângerii către ieşire se parcurge cu spatele, mergând tot timpul cu faţa către zid.

9. Nu faceţi poze şi nu filmaţi în ziua de sabat. Dacă vă nimeriţi la zid în ziua de sabat (sâmbătă), nu aveţi voie să faceţi fotografii. La porţile de acces nu vi se va opri aparatul de fotografiat sau camera video, însă cei de la security o să vă roage să nu le folosiţi. Nu încercaţi s-o faceţi, credeţi-mă pe cuvânt. Chiar dacă aveţi senzaţia că nu vă vede nimeni, este întotdeauna cineva acolo sus care-i veghează pe cei ce se roagă. Iar o cameră nouă sau cel puţin repararea celei vechi costă destul de mult...

10. Mâncaţi multe fructe. Portocalele, mandarinele, merele, perele, rodiile - toate au altă culoare, alt gust şi alt miros, mult mai puternice, mai plăcute, mai persistente. Odată simţit gustul, veţi recunoaşte întotdeauna diferenţa dintre fructele din Turcia sau Grecia şi cele din Israel. Solul este altfel, deşi la prima vedere nu pare deloc fertil, dar nu uitaţi că evreii sunt cei care au inventat şi-au îmbunătăţit continuu tehnica udării (irigaţiei) prin picătură. Acolo înţelegi cu adevărat ce important este fiecare strop de apă, înveţi să respecţi verdeaţa şi fotosinteza.

11. Gândiţi-vă de mai multe ori înainte să faceţi o afirmaţie. Spuneam într-unul dintre posturile anterioare că tot ce spui în Ierusalim poate fi interpretat, pus sau scos din context. Veţi întâlni un popor în suferinţă, sensibil la nuanţe şi la propriile frământări. Cu toată prietenia şi ospitalitatea de care dau dovadă, oamenii din Ierusalim sunt extrem de fragili şi uşor de rănit. Dincolo de asta, sunt foarte credincioşi şi este greu să nu le respecţi trecutul sau prezentul, cu bune sau cu rele. Cântăriţi-vă bine cuvintele şi veţi câştiga prieteni pe viaţă.

12. Ieşiţi din oraş. Este un lucru pe care eu n-am apucat să-l fac decât într-o singură seară. O fost singura şansă să ieşim din Ierusalim şi n-am fost decât în Tel Aviv, pe malul mării. Israelienii spun "Jerusalem is where we pray, but Tel Aviv is where we play". Or fi ştiind ei ceva, mai ales că restaurantele din Tel Aviv sunt goale pe la 8 seara. "Abia pe la 10 începe să iasă lumea la distracţie". Viaţa de noapte pare să fie aceeaşi peste tot în lume şi după o zi de colindat şi un pui de somn, orice muritor este apt de petrecere o noapte bătută. Tel Avivul este, cu adevărat, altceva, genul de Manhattan israelian. Trei zgârie nori, unul triunghiular, unul pătrat şi unul rotund, sparg tiparul arhitecturii oraşului. Bursa de diamante este un loc care uimeşte pe oricine numai la pronunţarea numelui pietrei, iar vitrinele bijuteriilor au o strălucire magică. Oraşul vechi are şi el o ciudăţenie: pentru că autorităţile nu reuşesc să aloce fondurile necesare conservării, au luat decizia de a permite celor interesaţi să construiască peste clădirile deja existente. Singura condiţie este ca noul posesor de etaj să suporte costurile recondiţionării şi reabilitării clădirii. Şi mai este ceva interesant: aproape toate casele din oraşul vechi, mă refer la parterul acestora, sunt acum galerii de artă. Deasupra lor îşi duc traiul cei ce-şi permit să locuiască acolo, deloc săraci, deşi aparenţa nu lasă să se întrevadă prosperitatea.

13. Din nou răbdare la ieşirea din ţară. Primul sfat era să aveţi răbdare la intrarea în ţară. Închei rotund şi recomand să daţi dovadă de cel puţin acelaşi nivel de răbdare. S-ar putea însă să vă depăşiţi aşteptările. Cred c-am trecut prin 14 filtre, porţi de control, de acces, cozi etc pentru a putea pleca din Israel. Nu degeaba li se recomandă celor ce călătoresc să fie cu cel puţin 3 ore înainte pe aeroport. Eşti întrebat, controlat, puricat, verificat, cercetat din nou şi tu, şi obiectele personale într-un mod extrem de relaxat, dar fără a lăsă vreun dubiu că toate aceste lucruri sunt de fapt în favoarea ta, pentru siguranţă şi linişte. Dacă vrea cineva să vadă cum se previne vreun incident, acolo este locul. Personalul de la security este uimitor de tânăr, dar foarte amabil. Totul este pus la punct, totul are un rost, totul este firesc, de unde deduc că şcoala lor de securitate este cu adevărat una cu valenţe practice. Diferenţele dintre comportamentul angajaţilor de acolo şi cel al agenţilor de pază de la noi sunt izbitoare. Ai noştri scuipă coji de seminţe, sunt ponosiţi şi plictisiţi, în timp ce angajaţii lor îşi fac treaba cu responsabilitate şi cu mândria lucrului bine făcut şi mai ales gândit. Şi pentru că tot petreceţi atâta timp pe aeroport, şi la dus şi la întors, priviţi cu atenţie şi întrebaţi-vă: cum ar fi la noi dacă...