dorel cel destoinic

cred că s-a întors dorel din concediu. ieri a fost prima lui zi de muncă - de fapt noapte, pentru că a intrat direct în schimbul trei. cum am aflat? simplu - a venit pe strada mea ca să repare nu-ş ce. şi pentru că e odihnit şi are dor de muncă, s-a apucat de treabă fix la 00:30. şi nu oricum, ci cu pikamer-ul. sigur a aflat el că se scurge ceva pe sub asfalt, că prea bubuia scula pneumatică. şi a săpat dorel vreo două ore fără pauză. de fapt, scuze, se mai oprea din când în când să strige la câte un coleg nu prea odihnit şi aşezat cu sfială pe trotuar să-i dea domnule fir la sculă şi să mai ia din bolovanii produşi.

nu cumva să mai citesc pe undeva, prin astă blogosferă, că nu lucrează cei de la companiile de utilităţi, că-i cheamă lumea şi ei nu vine (greşeală intenţionată), că noi plătim şi ei nu munceşte (idem). acest post dovedeşte clar că dorel este destoinic şi devotat locului de muncă, respectând spiritul legii liniştii şi ordinii publice (mai ales al liniştii) - litera nu poate s-o respecte pentru că n-o recunoaşte - şi lucrând spre binele comunităţii. dacă, Doamne fereşte, din greşeală se încurcă visele între ele şi avem vreun coşmar? mai bine nu dormim, aşa... preventiv. şi cine ştie, peste câţiva anişori poate sărbătorim şi noi ziua mondială a sănătăţii mintale cu borcanul de barbiturice la cap. unul mare şi de sticlă, să putem arunca după dorel. care este!