de multe ori, în activitatea profesională, suntem nevoiţi să ne bazăm pe parteneri. nu că nu ne-am putea descurca singuri, dar pur şi simplu nu dispunem de timpul necesar pentru a ne ocupa de unele detalii. din păcate, acest lucru este greşit înţeles de către cei care se presupune că ar trebui să ne ajute, ba chiar să facă şi un ban din asta. se fac propuneri, se promit lucruri, se iau angajamente, dar atunci când responsabilitatea trebuie asumată - linişte. la telefoane nu mai răspunde nimeni, la mesaje nici atât, pentru ca într-un final să se producă inevitabilul: "ne vedem nevoiţi să retragem din proiect". fuga de răspundere nu mai este demult sport naţional, s-a transformat deja în sport de performanţă. şi poate nu va trece mult până când vom avea şi primii campioni naţionali.
cel mai uşor lucru pe care îl poate face cineva este să se retragă. şi tocmai asta face diferenţa între a fi cu adevărat profesionist în domeniul de activitate sau a fi laolaltă cu marea masă a întreprinzătorilor. nu poţi cere să fii apreciat dacă tu însuţi nu te respecţi. nu poţi flutura reuşite fulminante, iar la prima piatră de încercare să spui "nu conta pe mine, timpul e prea scurt". reputaţia se construieşte greu şi se pierde într-o secundă.
am spus-o de mai multe ori: sunt manageri care, în pofida afişelor atârnate pe pereţi, frumos colorate şi mai ales eliberate de instituţii de învăţământ cu nume răsunătoare, nu fac altceva decât să aplice practicile de business româneşti. baloane de săpun. şi nici acela de calitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu