am oroare de spitale, dar mai mult şi mai mult am oroare de atitudinea celor care lucrează acolo. nu sunt idei preconcepute, ci doar constatări de-a lungul timpului. iar marţi am avut parte, din păcate, de o nouă doză de expunere la viaţa spitalicească bucureşteană. neplăcut, ca de fiecare dată...
am chemat ambulanţa pentru mama mea - BGS (oameni serioşi, liniştiţi, amabili, cu bun simţ, într-un cuvânt profesionişti), iar pentru că doctoriţa suspecta apariţia unui cordon de tromboflebită profundă, a decis că pacienta trebuie dusă la Spitalul Elias, cel mai apropiat de domiciliu.
curtea spitalului - plină ochi de maşini parcate ca în toată România, ba unde mai pui şi că accesul salvărilor către camera de gardă era complet blocat. dar pe cine interesează astfel de lucruri?! eventual doar dacă se anunţă vreo vizită nicolesciană... în camera de gardă, o domniţă doctor, cardiolog după cum mi s-a prezentat mai târziu, era cu o mână pe dorsalul (a se citi fesele) unui medic chirurg. şi se plimbau aşa nestingheriţi prin cele două încăperi ale camerei de gardă. ba doamna doctor chiar a promis "să dezvolte o apendicită de toată frumuseţea" pentru ca el, domnul de doctor, să aibă acces şi la nişte peisaje interzise minorilor. celor care zăceau în aşteptarea unui consult "de urgenţă" li se oferea kadou şi o scenetă ieftină. că doar de-asta le ardea bieţilor oameni.
după consultul unui medic chirurg (n-am înţeles de ce, pentru că un internist bun sau un cardiolog mediocru şi-ar da seama imediat dacă e tromboflebită sau nu), decizia a fost unanimă - mama mea poate pleca acasă. durerile sunt de la un nodul varicos şi de la... celulită. zărzărica nu-şi revine încă din şoc: adică maică-mea (care are 76 de ani) cade din picioare, are piciorul vânat, umflat şi fierbinte, dar pe ea o doare de fapt celulita. cum se cheamă ţara asta ştiu, că e populată înţeleg, dar de ce trebuie plătită incompetenţa - cred că tot de la celulită nu pot să pricep.
marți, 23 octombrie 2007
etica medicală... care este
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
intamplarea asta imi aduce aminte de un eveniment nu tocamai fericit,care mi-a lasat o "urma nasoala" in ceea ce priveste etica medicala-citez-care este. De cand sunt mica am acuzat dureri de inima(intr-adevar suportabile, dar usor deranjabile), insa niciodata nu am fost la un control medical.Veni insa si ziua cand nu am mai rezistat-am fost la o farmacie sa cer un sfat(asta fiindca era ora 22:30); si pentru ca la pastile si la politica se pricepe toata lumea, farmacistul, un tinerel dragut care mi-a raspuns la afirmatia "ma doare foarte tare inima, si am si febra" cu " ai de toate", mi-a dat nitroglicerina. Nestiind ca aceasta pastilutza e recomandata mai ales in cazul persoanelor cu probleme cardiace serioase, respectiv preinfarct, am luat-o...si...surpriza, ma durea mai tare. Am hotarat asadar sa merg la urgente, unde doctorii au inceput sa rada cand le-am spus ca am "doar 18 ani",zicand ca "aaa, domnisoara are probleme in dragoste, de aia o doare inima",sustinand acest lucru chiar si in timpul controlului medical, la care rezidentii, bineinteles, se uitau interesati la etapele consultului(EKG).
concluzie: atitudine-"nashpa"(necorespunzatoare); umor:sec; profesionalism medical: "nema"(in stare insicpienta); etica medicala: care este; deznodamant: fericit(macar cu atat m-am ales)
Trimiteți un comentariu