în fiecare zi, aproximativ 24 000 de persoane de pe glob mor din cauza foametei. oameni care nu şi-au ales condiţia şi care nu au nicio altă opţiune pentru a-şi schimba destinul. deh, alegerile nu sunt la îndemâna oricui. desigur, marea majoritate a celor care mor provine din ţările subdezvoltate.
mergând înspre lumea avansată, chiar puternic dezvoltată, observăm că şi aici se moare de foame, de această dată însă prin înfometare. mă refer aici la frumoasele skiny care defilează pe catwalk sau la persoanele care nu se simt bine în pielea lor şi nu mănâncă zile întregi doar pentru a da jos câteva sute de grame sau kilograme. ba chiar citeam deunăzi despre chinezul care a murit în faţa calculatorului după ce s-a jucat trei zile non-stop într-un icaffee. dar china nu e ţară dezvoltată, veţi spune. corect, însă un sărac nu-şi permite să meargă la icaffee.
revin la alegeri, în special la decizia unora de a se înfometa. astăzi de dimineaţă, de exemplu, a leşinat o puştoaică în tramvaiul 41. chiar îi spunea colegei de serviciu că ieri nu a mâncat nimic, iar acum o durea stomacul îngrozitor. după nici cinci minute, privirea i-a devenit fixă şi rece, obrajii i s-au albit şi au încremenit, iar în scurt timp era deja pe jos. şi asta pentru ce!? frumuşică era, subţirică era, iar de slăbit nu ştiu cât a reuşit într-o singură zi. ce rezultate miraculoase poţi obţine dacă nu mănânci deloc? ce beneficii îţi aduce sportul ăsta? şi mai ales, de ce îi obligi pe cei din jur să aibă grijă de tine când tu singură n-o faci?
ce n-ar da un locuitor din Africa să mănânce un iaurt sau să bea un pahar de lapte?! cât de mult ar conta pentru acel om câteva frunze de salată?! dar nişte fructe, sau legume, poate puţin orez sau un pic de peşte?! pentru un sărac toate acestea înseamnă viaţă, pentru puştoaica de mai sus - nişte calorii în plus. nefericite sunt amândouă persoanele, dar fiecare în lumea ei.
joi, 27 septembrie 2007
foamete şi înfometare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
anorexia (vorbesc in cunostinta de cauza) e o problema mult mai complexa decat simpla privare de mancare. e o boala psihica aparuta din complexe, presiuni sociale si o oarece predispozitie spre labilitate si are de-a face, in primul si primul rand, cu controlul (sau control issues, daca preferi). e lunga povestea...:). cel mai rau imi pare de copilele astea care se chinuie atat de mult pentru atat de putin. cu foametea globala, I don't go there, nu stiu cum s-ar putea rezolva :(
orice boală trebuie mai întâi diagnosticată. iar diagnosticul nu trebuie pus neapărat de un medic psihiatru, ci de către un psiholog. nu trebuie să începi să te îndopi cu pastile dacă ai alternatica unei terapii cognitiv-comportamentale (iar aici vorbesc şi eu în cunoştinţă de cauză). sunt terapii scurte, dar cu efect pe termen lung. în plus, îţi scuteşti stomacul şi ficatul de procesarea inutilă a unor substanţe care doar îţi atenuează intensitatea problemei, dar nu ţi-o rezolvă cu totul. şi într-un final tot la psiholog ajungi. şi mie îmi pare rău de copiluţe, de-asta am şi scris despre întâmplarea respectivă. dar ce păcat că noi regretăm, iar cei care pot face ceva pentru ele - adică părinţii - au alte priorităţi.
Trimiteți un comentariu