când mă vedeţi la coadă, să ştiţi că nu merge cardul

încă nu am reuşit să aflu ce trebuie să fac cu cardul. iniţial credeam că pot să-l folosesc la cumpărături, scăpând astfel de numerar, de grija că-mi umblă cineva prin buzunare, de schimbul valutar atunci când plec din ţară, de câte şi mai câte. plasă, mare plasă, ca să nu zic ţeapă în toată regula.

de câte ori vreau şi eu să mă fălesc scoţând plasticul din portmoneu, intră şi sistemul de la Banca Transilvania în revizie. nu ştiu dacă problema e de la ei sau de la mine, dar sigur e ceva telepatic. iar undele astea sunt atât de sincronizate că încep să intru la idei.

azi după-amiază am zis să mă duc la magazinul din colţ să iau ceva de băut. mândră tare şi plină de respect (aşa zice robotul de la BT, că te umple de respect cardul ăsta), l-am scos să plătesc cu el. dau o dată, nu merge, mai încerc şi-a doua oară - idem. bătrânica din spatele meu abia îşi stăpâneşte nervozitatea, ba chiar începe să dea mărunt din barbă. stau liniştită, am trecut de prea multe ori prin faza asta şi ştiu ce mă aşteaptă. dau şi-a treia oară cardul prin cititor. colega de rând deja cedează şi începe să propună soluţii - ar trebui să aloce o casă specială celor care vor să achite cu cardul, una pentru cash etc. sigur e funcţionar bancar, că prea se pricepe... până la urmă scot bani din portofel şi achit, altfel risc să-mi petrec restul de săptămână aşteptând ca Transilvania să-şi deschidă fluxul.

ajung acasă şi sun la linia fierbinte de culoare verde. evident, şeful e ocupat cu rezolvarea problemei ce tocmai a apărut în sistem. iar l-am blocat... că aşa face sistemul ăsta, de câte ori mă vede, cade. doar comisioanele cresc.