Medicina privată, episodul I

Povesteam aici despre o experienţă "de stat". Ieri am luat în nas una porţie sistem medical (extrem de) privat. Noroc că şi eu, şi ai mei, suntem sănătoşi şi nu experimentăm prea des. Altfel, aş mai face un blog, dedicat exclusiv păţaniilor sanitare.

Soţului meu iubit i-a apărut anul trecut o gâlmă pe gât. Nu ne-am bătut capul, iar chistul (am aflat ieri că asta este de fapt), după ce şi-a chemat celulele laolaltă, dă acum să se spargă. Nu singur, ci ajutat - o bucată de carton care învelea nişte mobilă a trecut uşor şi din greşeală pe lângă el şi l-a zgândărit. Telefon, programare, excursie până la Euroclinic, aşteptare, vizită medicală, constatări.

Doctoriţa, tânără, analizează situaţia şi ne ia din prima: "Aţi nimerit unde trebuie, la chirurgie plastică; în loc să rămâneţi cu cicatrici mari, veţi rămâne cu o urmă mică." Precizez: n-am nimerit, da? Am făcut programare şi-am cerut "plastică".

"Pansăm locul, luăm antibiotic, facem ecografie şi apoi operăm. Anestezie generală, în venă", decide domnia sa. "Luaţi antibiotic împreună?", întreb nedumerită. "Nu, ia dânsul", mi se răspunde. Cu luatul lămurit, ne apropiem de pansament. Se cheamă asistenta, începe căutatul materialelor. El, soţul, aflat în şezut pe patul de consultaţie, este rugat să se mute mai la stânga, sub posteriorul său aflându-se un număr de sertare în care ar putea fi nişte lucruri utile. Nu sunt acolo. "Înapoi se poate?", roagă asistenta. Soţul se mută la loc. Nici în sertarele din dreapta nu-s chestiile. "O să vă rog să vă daţi la o parte", continuă cadrul medical, asistat. Cum n-au fost identificate prin niciun sertar materialele sanitare, care erau fix pe masă, lângă "ghivetă", soţul este aşezat iar pe pat.

Pansamentul a fost plasat pe gât, dar trebuia fixat. Cu leucoplast. Care leucoplast era, but of course, în sertar. Soţul s-a ridicat din prima, ţinându-şi cu propria mână pansamentul steril. Îmi pare rău că n-am făcut poză, ar fi fost edificatoare: o pleaşcă de 4 x 4 cm2 de tifon, pentru o zgaibă cât o unghie de mare, lipită cu patru fâşii de leucoplast care se tot dezlipesc. Ştiu eu o doamnă la Cora care împachetează mezelurileeeee, artă, ce mai. Ar putea da clasă aici.

"Să puneţi gheaţă", îmi recomandă doamna doctor. Şi îşi cere scuze pentru dimensiunile exagerate ale pansamentului.

La plecare, încercăm să aflăm cât ar costa operaţia de îndepărtare a chistului. "Aproximativ 1000 de lei", ni se comunică de la recepţie. "Cât de aproximativ?", încercăm să aflăm. "Nu ştim exact, depinde de tipul de anestezie, de complicaţii dacă apar." Aha, ne-am prins. Complicaţiile complică (,) costul. Complicat.