Medicina privată episodul IV

... şi probabil ultimul.

Nu pot încheia seria de relatări fără a mă referi şi la medicul chirurg. Cum Răzvan a trecut până acum prin nişte experienţe deloc plăcute cu chirurgii, cu greşelile medicale şi mai ales cu infecţiile intraspitaliceşti - iar la vremea respectivă nu exista nici Colegiul Medicilor, nici despre drepturile pacientului nu se prea vorbea - mi-am asumat rolul de "guardian angel" şi am încercat să găsesc cea mai bună opţiune pentru el.

Principalul motiv pentru care am ales spitalul Euroclinic a fost acela că este într-o clădire nouă, iar sălile de operaţie - chiar dacă sunt folosite din plin - nu prea au avut când să se umple de microbi, bacili şi alte creaturi microscopice care ar putea conduce la complicaţii postoperatorii.

Auzisem, mai bine zis citisem, că lumea este destul de mulţumită - mai puţin de preţuri, dar nu poţi avea calitate fără un cost pe măsură. Aşa că am sunat şi am avut norocul să ajungem pe mâna doctorului Ioana Drăgoicea. Tânără, extrem de amabilă, spun eu chiar frumuşică şi atentă cu pacientul. Mi-a plăcut faptul că, de fiecare dată, ne-a explicat ce urmează să se întâmple, care vor fi paşii în procedură, i-a aranjat lui Răzvan o programare la ecografie, l-a urmărit foarte atent după operaţie, nu se grăbeşte să coasă operaţia doar de dragul de a scăpa de noi şi s-a "pus la dispoziţia" noastră în măsura în care s-ar ivi vreo urgenţă.

Chiar dacă a observat că suntem cârcotaşi, s-a amuzat şi ea de păţaniile noastre, le-a înţeles (probabil până la un punct), dar şi-a văzut mai departe de treabă cu zâmbetul pe buze şi cu un bun simţ de tip rara avis în zilele noastre.

Aşa că am toate motivele să-i mulţumesc şi să-i doresc un viitor lipsit de faulturi şi de mâncătoriile ieftine şi disgraţioase de care este atât de plină lumea medicală.