Instrucţiuni de folosire a liftului

Liftul este acel utilaj care îţi poate scurta drumul de la cer la pământ şi invers. El poate fi folosit de cei care plătesc pentru întreţinerea lui şi pentru reparaţii, dar şi de către cei veniţi în vizită la anterior-numiţii.

În funcţie de necesităţi, însă, liftului i se pot găsi şi alte întrebuinţări care să acopere urgenţele unor diavoli care nu intră în niciuna dintre cele două categorii enunţate mai sus. Cum ar fi, par examplu, golirea vezicii urinare (neapărat pe toţi pereţii, puţin pe uşă şi, cât mai rămâne, pe mânere). Sau a rectului - fie într-un colţ, dacă e înghesuială în lift, fie trântită o ditamai pleaşca fix în locul în care s-ar putea aşeza primul picior care urcă în mijlocul de transport.

Pentru a ajunge, însă, în lift, indiferent de scopul şi durata "vizitei", trebuie deschisă şi închisă uşa. Dacă aceasta are amortizor, încep să apară unele probleme, efectul potenţial al trântirii uşii fiind atenuat substanţial. Dar chiar şi aşa, amortizorul poate fi anihilat de o mână dibace, situaţie în care trebuie profitat din plin de zgomotul atât de suav al izbirii uşii de la lift de rama sa metalică.

Ca să obţinem un efect cât mai dăunător asupra celor care încearcă să se odihnească, uşa de la lift trebuie deschisă până la limita maxim posibilă, după care ea îşi acumulează câtă energie cinetică poate, parcurge drumul perete-ramă în cel mai scurt timp şi - zbang. Ba, dacă ştim să operăm anumite calcule, putem obţine efectul repetat de bilă - adică uşa deja trântită se mai deschide puţin şi se mai trânteşte o dată. În acest mod, apartamentele care au cel puţin un perete învecinat cu casa liftului se vor undui uşor în urma adierii zgomotoase, iar micile urme de tencuială căzute în lipsa locatarilor vor constitui dovada nepreţuită a faptului că acea casă are o viaţă proprie.

Liftul, doamnelor şi domnilor, indiferent dacă este situat într-o clădire de birouri sau într-un bloc, este un refugiu în care metehnele călătorilor sunt adăpostite în cele mai ascunse locuri. Ciunga (sau chewing gum) celor care se duc la interviu sau la o întâlnire de afaceri, cu arome de fructe sau mentolată, mestecată până a pălit orice urmă de culoare, este musai să fie lipită de mânerul de la uşă sau de bara laterală de susţinere, într-un loc cât mai accesibil degetelor celorlalţi utilizatori. Atenţie! Oglinda nu trebuie folosită pentru retuşarea coafurii, machiajului sau a frezei, ci - să spunem - pentru stoarcerea unui coş rebel al cărui conţinut trebuie depozitat cât mai la vedere, pe sticlă. Dacă sunteţi răcit, este perfect! Nici nu ştiţi câte expectoraţii pot fi lipite de oglindă. Iar dacă liftul nu are oglindă, nu e nicio problemă. Inventivitatea românilor e nemărginită.

De fumat, nici nu mai pomenesc. Fumatul în spaţiile închise este un obicei interzis prin lege şi respectat de toţi cei care merg cu liftul. Serios! Mirosul acela greu, puturos, de ţigări ieftine şi proaste, s-a impregnat în lift din cauza învecinării sale cu apartamentele în care se fumează, în niciun caz nu vine de la tovarăşul care tocmai a coborât.

Când aţi fost ultima oară la grădina zoologică? Ştiţi, unele animale sunt foarte civilizate.