După o plimbare din Primăverii până la Caşin - face miracole după o zi de muncă, parol! - ne grăbim să prindem tramvaiul 41. Îl vedem cam liber şi ne grăbim spre cele două locuri din spate, pe partea stângă. Mai era unul pe dreapta, dar fiind două aveam nevoie de un scaun în plus.
Şi deodată ne trăzneşte: privim doar puţin lateral şi vedem sconcsul. OK, am înţeles ce-i cu atâta spaţiu liber. Fuga în faţă, dar fuga! Ajungem la burduf, mirosul după noi; trecem de burduf - duhoarea ne urmăreşte. Se mai ridică două persoane şi ocupăm locurile, convinse că am scăpat. Aş!
Tramvaiul opreşte pe staţia 1 mai, se deschid uşile şi vine aer proaspăt... împuţit. Ea scoate din geantă mini-parfumul şi pulverizează puţin în aer. "Mulţumim", spune o doamnă la fel de îngropată în fularul frumos mirositor ca noi. Deşi este cald afară, toată lumea-şi ţine nasul ascuns în fulare de zici că-i gerul bobotezei. Doamne, rea putoare.
marți, 27 ianuarie 2009
Odorizant linia 41
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Acum ti-am descoperit blogul, l-am rasfoit si mi-a placut. La intamplarea cu tramvaiul 41, ce pot sa spun? Il mai folosesc si eu din cand in cand si uneori ma intalnesc acolo cu mirosuri ori manele care ies din telefoane mobile sau cu povestea vietii lui Cutare spusa in gura mare :) Dar e un material literar pe cinste, nu? :)
Trimiteți un comentariu