Vacanţă în Deltă 2

Nu ştiu când o să reuşesc să înţeleg de ce în concediu trebuie să ne trezim, aproape mereu, mai devreme decât dacă ne-am duce la serviciu. Vorbesc de vacanţa adevărată, nu de cele una-două-trei zile luate pentru rezolvarea problemelor curente şi petrecute între betoane şi asfalt, în trafic şi în mizerie, la cozile de la varii ghişee, aşteptând vreun ceas sau două o găină să se ouă.

Aşa şi-acum: la şapte eram în capul oaselor, asta după ce mai trecusem prin două tentative de sculat-trezit pe la patru şi la şase. Pe la 8 eram în curte, stomacul nostru concurând cocoşul din curtea alăturată. Cele două flori ale locului, Cristi şi Flori, pregăteau micul dejun şi aveau zâmbetul acolo unde-l lăsasem cu o seară în urmă: pe buze. După ce întreg poporul vizitator s-a strâns între lemne (doar pentru cunoscători), vitejia noastră a-nceput să dispară cu fiecare bucăţică de telemea de oaie dobrogeană sau sorbitură de lapte proaspăt muls şi fiert. Cafeaua, cel puţin, a pus capac. Planurile noastre de plecat pe canale la 9 fix au rămas în scriptele imaginare, deşi Mişa - barcagiul - fusese punctual.

Ne-am urnit cu chiu, cu vai, mi-am îmbrăcat bluza cu mânecă lungă (verificată şi certificată de Liviu şi Anca drept corespunzătoare) şi-am pornit către ponton. "Trebuie să te urci în barcă dintr-o bucată", mi-a spus nu-mi mai aduc aminte cine. Ehe, ce uşor e să stai deoparte şi să dai sfaturi, mi-am zis în gând, dar am încercat să-mi potrivesc măsura pasului pentru a-l aplica. Sfatul! Odată aranjată, ştiam că greul abia acum urma: era rândul lui Răzvan să se urce. M-am prins de marginile bărcii, gata să mă ţin de ele în cazul unui tsunami. Nu s-a înregistrat niciun dezastru şi cu Mişa la bord (formula 2+1+motor) am plecat în aventura lui august 2008.