... tot ce v-aţi putea dori.
Când am început să scriu pe acest blog, cu aproximativ un an în urmă, ştiam foarte puţine despre blogging şi aproape nimic despre cât de vie este lumea virtuală (am descoperit-o pe măsură ce săpam tot mai adânc în tunelul electronic). În plus, nu credeam că, odată intrată în noul mediu, o să ajung să cunosc oameni atât de frumoşi şi de curaţi sau că o să descopăr în cei pe care-i ştiam deja o latură cu totul nouă.
Am fost şi sunt în continuare surprinsă de lucrurile ce se petrec în spaţiul cu adevărat fără frontiere şi de cât de subţire este distanţa care desparte realul de necunoscut. Mă întâlnesc, din întâmplare, cu prieteni pe care nu i-am mai văzut sau auzit de luni sau ani prin tot felul de e-colţuri, iar atunci când ne vedem la ochi legăturile dintre noi sunt, culmea, şi mai strânse. Discuţia se încălzeşte imediat pentru că depăşim conversaţia de convenienţă (ce-ai mai făcut, cu ce te mai lauzi?), trecând direct la "am văzut c-ai citit cutare carte" sau "ai fost în locul x, cum ţi s-a părut?".
Îmi place zona asta, în care tot mai mulţi reprezentanţi ai generaţiei X îşi croiesc potecă. Şi îmi mai place ceva: senzaţia că îi privesc pe prieteni, pe colaboratori sau pe cei de aiurea ca printr-un luciu de apă. E ca şi cum m-aş uita la un lac a cărui apă reflectă peisajul montan ce-l înconjoară, dar lasă să i se întrevadă şi străfundurile. Şi de-acolo, din adâncuri, ies nerostitele care grăiesc
atât de multe despre povestitor.
Aşa l-am descoperit şi pe omul dulce. Îl cunosc, deşi nu l-am văzut niciodată. Ştiu foarte multe despre el, despre cine e şi despre ce ştie să facă fără ca măcar să-i fi citit CV-ul. Am intrat deja fiecare în inbox-ul celuilalt, iar el va veni şi la mine acasă. Sunt convinsă de asta şi-l aştept. Şi eu, şi Răzvan. Ba încă i-am pregătit şi un cadou. Eu ştiu ce-o să-mi aducă, el nu ştie ce-o să primească, deşi surpriza va fi mare pentru fiecare dintre noi.
Ce lume minunată!!!
joi, 31 iulie 2008
O lume minunată, în care veţi găsi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
mie, dimpotriva, imi plac mai mult blogurile necunoscutilor. apreciez mai cu seama aceasta posibilitate pe care o ofera blogosfera: de a cunoaste si de a interactiona cu oameni pe care nu i-ai putea cunoaste altfel. asta poate si pentru ca am putini prieteni bloggeri, iar bloggurile foarte personalizate pe care le cunosc imi displac. lista de comentarii se transforma de obicei intr-o conversatie de mess, care se abate de la subiect, face referiti criptate, orice nou-venit simtindu-se ca un intrus; eu uneori simt si retinere in a ma amesteca, desi topicul mi se pare interesant. eu cred ca blogurile cunoscutilor trebuie citite (perfect de acord ca sunt un bun ice-breaker cu oameni cu care nu te-ai vazut de multa vreme), insa adevarata valoare adaugata apare pe blogosfera cand descoperi teme si pareri ale unor oameni pe care nu ii stii
asteapta putin, o sa vezi unde-am batut de fapt :-)
totusi, sa stii ca sunt bloguri ale cunoscutilor pe care le citesc (aproape) zilnic. si sufar atunci cand trec doua-trei zile si, din lipsa de timp, nu apuc sa-i vizitez.
Trimiteți un comentariu