Maamăă, am fost la meci!

Dragă mamă, aseară am fost la primul meci din viaţa mea. Recunosc, n-a fost un meci aşa, oarecare, ci a fost chiar Steaua-AS Roma. Ba mai mult, a fost precedat şi de evenimentul în cadrul căruia Steaua şi-a prezentat echipa pentru noul sezon.

Ca primă experienţă, n-aş putea spune că m-a mişcat din cale-afară şi asta din două motive:
1/ meciul a fost unul amical, iar la meciurile fără miză lumea nu se prea consumă;
2/ am stat la lojă, deci n-am putut "gusta" nici din limbajul suporterului îndârjit, nici din freamătul galeriei. Dar asta are şi-o parte bună: nu m-a scuipat nimeni în cap şi nici nu şi-a spart nimeni plămânii în urechile mele.

Pe de altă parte, însă, mi-a plăcut la nebunie dialogul peluzelor. Nu ştiam că cele două tribune se coordonează şi comunică peste capetele jucătorilor. Ăsta este un spectacol în sine şi zău că m-aş fi dus până acolo să simt zvâcul. Cred că cea mai frumoasă viaţă de suporter acolo se trăieşte: la peluză.

Steaua a bătut AS Roma cu 3 la 1. Golurile, toate, au fost frumoase şi muncite. Totuşi, ca să fiu sinceră, nu ştiu cum s-ar fi terminat meciul dacă fotbaliştii italieni ar fi fost în formă şi dacă meciul n-ar fi fost unul amical.

Este ciudat cum se aranjează lucrurile. În urmă cu câteva luni, participam în calitate de membru al juriului la Olimpiadele Comunicării, secţiunea comunicare instituţională, proba eliminatorie fiind crearea unei campanii pentru convingerea unui număr sporit de femei să meargă la meciuri, pe stadioane. Ieri seară, am ajuns să văd cu ochii mei că, într-adevăr, nu prea sunt multe reprezentate ale sexului frumos (sau slab) în tribune. Şi asta, repet, în condiţiile în care meciul a fost unul calm, frumos, susţinătorii fiind numai stelişti. Cum ar fi fost, oare, dacă Steaua ar fi jucat cu Rapidul sau cu Dinamo sau cu Urziceniul?!