joi, 11 iunie 2009

Războiul din carte, războiul din cărţi

Nu pot să citesc o singură carte. Am mereu câte 2-3 începute şi le tot alternez în funcţie de timp, de stare, de subiect, de locul în care pot să citesc (acasă, cu ochelarii pe nas, sau în tramvai - situaţie în care aleg cărţi cu un font ceva mai mare).

Unele rămân la stadiul de răsfoit pentru că mă plictisesc încă de la primele pagini. La altele, reuşesc să fur ceva mai mult de 100 de pagini. Cele mai multe, însă, sfârşesc într-un loc special din casă, dedicat exclusiv volumelor terminate. Şi cu bucurie spun că trebuie să caut alt colţ, ceva mai mare, pentru că actualul tinde să se aglomereze.

Zilele astea port în geantă şi citesc prin autobuze, tramvaie şi prin staţii Husarul de Arturo Perez-Reverte. "Cineva îi povestise mai demult lui Frederic" (personajul principal al cărţii) că husar "venea de la cuvintele husz, care însemna o sută, şi ar, dijmă sau dare. De multe veacuri, în Ungaria toţi proprietarii de pământ erau obligaţi să pună la dispoziţia seniorului câte un bărbat complet echipat şi câte un cal de luptă la fiecare o sută de locuitori de pe feuda lor. Aceasta este legenda cavaleriei uşoare, ale cărei stil şi tradiţii fuseseră adoptate de toate armatele europene."

Frederic Gluntz este un sublocotenent educat de nouăsprezece ani care a ales cariera militară. S-a împrietenit pe câmpul de luptă cu un locotenent, Michel de Bourmont, un tânăr de viţă nobilă "chipeş, ale cărui ţinută şi nonşalanţă trădau de îndată originea aristocratică." Se admiră reciproc, se înţeleg din priviri, se susţin moral, aşa cum îi stă bine oricărui camarad. Primul nu a primit botezul frontului, celălalt a omorât o femeie. Luptă amândoi pentru Napoleon, dar războiul îi desparte.

Războiul, care pentru Frederic înseamnă un măslin de care atârnă doi spanioli, case ţărăneşti fumegând, cai morţi, un tun răsturnat, un soldat francez mort pe marginea drumului, un rănit aşezat pe o piatră, un cal înşeuat fără călăreţ. "Războiul. Ce departe era de cursurile din şcoala militară, de manuale, de manevre, de defilările prin faţa mulţimii extaziate de strălucirea uniformelor."

Acum nu mai sunt husari. Au rămas însă războaiele. Ba încă ele au devenit mai crude, mai perfide. Din fericire, ce n-au reuşit specialiştii de vârf ai serviciilor secrete, rezolvă criza financiară.

Niciun comentariu: