miercuri, 6 februarie 2008

ce ne opreşte să iubim?

oameni deosebit de inteligenţi, trăiesc într-o ţară care este poate cea mai avansată din punct de vedere tehnologic: Japonia. o cultură pe care o înţelegi cu greu, indiferent câte cărţi ai citit şi câţi japonezi ţi-au trecut prin raza vizuală de-a lungul peregrinărilor internaţionale. turistul japonez are, de obicei, o vârstă înaintată. dar nu cumva sunt tot mai puţini şi tot mai bătrâni cei ce zburdă liberi prin lume cu aparatele agăţate de gât?!

fotografie preluată de pe site-ul Teatrului Naţional Bucureşti

"Iubirile interzise" de la Naţional îţi înfăţişează labilitatea psihică a (încă) tânărului japonez. mai munceşte acesta până moare? nicidecum. se schimbă şi acolo mentalităţi.

două poveşti
o prea-frumoasă fostă gheişă (Hanako) frânge tradiţia şi se îndrăgosteşte. este cumpărată de o pictoriţă (Jitsuko) in her 40s. aceasta sfârşeşte prin a se înamora, la rândul ei, de bunul achiziţionat. egoismul şi dorinţa de a-şi apăra binele propriu este mai presus de nevoile şi de dorinţele altcuiva, iar pictoriţa a învăţat cum să-şi apere liniştea. boala psihică a gheişei o scuteşte de neplăceri şi îi redă încrederea că nimeni şi nimic nu-i poate lua bibeloul din casă.

fotografie preluată de pe site-ul Teatrului Naţional Bucureşti

cea de-a doua este a unui frate ce-şi exploatează sora. cine este victima? cine este fericit? cine iubeşte cu adevărat? cum să defineşti sentimentele ilustrate? sora (Fumiko) este dispusă să sacrifice orice numai să-şi vadă fratele (Yuichi) fericit. îşi vinde trupul, fără a-şi mânji sufletul. renunţă la orice bun şi se lasă calcată în picioare fără a fi victimă. dar "totul" nu este suficient pentru bietul frate care ajunge să-şi ucidă sora, ba chiar să-şi împingă iubita spre suicid, sperând că mintea sa bolnavă va înceta să-l mai chinuie. un Marius Manole care joacă excelent şi o Carmen Ungureanu care spune multe în extrem de puţine cuvinte.

o piesă minunată.

Niciun comentariu: