seif montat pe un perete de gips carton?! dah...

un sediu al Băncii Transilvania din Floreşti, Cluj, a fost spart - este o ştire difuzată ieri de toate posturile de radio şi televiziune. cei de la Antena 3 spun că hoţii au tăiat cu flexul un perete de rigips pentru a ajunge la seiful cu bani.

da, ştiu, prietenii vor spune că am motiv să jubilez: i-au ajuns pe ăştia de la Transilvania blestemele mele. dar acum, zic şi eu: cât de prost trebuie să fii să montezi un seif pe un perete de gips carton? cine l-a recrutat pe băiatul (sau pe fata, să nu discriminez) de la serviciul anti-fraudă al băncii? cine ştiu eu? sau, dacă serviciul a fost externalizat, cine-a semnat contractul? vreun profesionist, cumva? tot recrutat de cine ştiu eu?

felicitări! sincere! continuaţi tot aşa. vă doresc numai bine. sau nu?!

Alexandru Tomescu respiră muzică

am participat ieri (duminică, 27 ianuarie) la concertul organizat de Ministerul Culturii, Institutul Elie Wiesel, Centrul de Informare al Naţiunilor Unite şi Teatrul Odeon cu ocazia zilei internaţionale de comemorare a victimelor Holocaustului. programul - excelent alcătuit - a inclus piese de Mozart, Vivaldi, Beethoven şi Bartock.

fotografia este preluată de pe site-ul artistului

aşa am asistat pentru prima oară la un concert în care solistul a fost Alexandru Tomescu. tipul este senzaţional şi pe cuvânt dacă Voicu ar fi putut avea un urmaş mai strălucit în mânuirea viorii Stradivarius decât Tomescu. nu mi-am putut lua ochii de la el. am fost atentă la modul în care se pregăteşte să cânte, cu ochii închişi, lăsând muzica să-l pătrundă. ştie perfect să-şi controleze respiraţia şi dă senzaţia că aerul nu este pentru el decât un mijloc de propagare a sunetelor, el inspirând şi expirând muzică.

dincolo de talent, Tomescu munceşte mult. şi asta se vede. bravo lui şi cinste profesorilor!

telefon sau romtelecom?

astăzi am primit la birou un mesaj care se încheia astfel: "încă nu am telefon, mă bazez pe Romtelecom." e?!

Murgeanu e peltic

Piaţa Aviatorilor arată ca zona vulcanilor noroioşi din Buzău, ici-colo câte-o umflătură arătându-se pregătită să pocnească şi să pocească vreo maşină, motocicletă sau biciclist. lucrul a fost recunoscut, de altfel, de însuşi vice-primarul capitalei, Răzvan Murgeanu, bietul de el muşcându-şi limba în timp ce ţopăia cu maşina lui cu tot prin zonă.

of, măi Răzvane, măi, şi doar ţi-am spus de-atâtea ori să nu mai scoţi limba la trecători, vezi ce păţeşti?

zi-le, domnu` geo

"am fost zece inşi şi cinci femei". autorul citatului: un infractor român recent întors în ţară.

bilanţ_csr_2007

mariusbalaci.ro îmi dă de lucru. nu numai mie, deci nu mă simt discriminată, ci tuturor bloggerilor care au sau cred că au ceva de spus despre responsabilitatea socială a corporaţiilor din România. rugămintea fiind una personală, am luat-o ca atare, cu singurul amendament că nu voi răspunde celor trei întrebări, ci voi vorbi despre Global Compact. feedback cu mantinela :-))

aşadar, Global Compact este cel mai internaţional proiect de CSR, în acesta fiind implicate cinci agenţii specializate ale Naţiunilor Unite (Programul ONU pentru Mediu - UNEP, Organizaţia Internaţională a Muncii - ILO, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare - UNDP, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială - UNIDO şi Biroul ONU de combatere a criminalităţii şi de luptă împotriva drogurilor - UNODC), plus biroul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului. aceste instituţii colaborează cu toţi "actorii sociali": guvernele, care au definit principiile pe baza cărora funcţionează programul; sindicatele, în mâna cărora este procesul de producţie şi forţa de muncă; societatea civilă; şi companiile.

spuneam că nu analizez campaniile de CSR derulate la noi, deşi unele dintre ele mi-au plăcut foarte, foarte mult, în timp ce altele mi-au ridicat sprâncenele a nedumerire, politicos vorbind. voi sublinia doar faptul că firmele au obligaţia (până la urmă asta înseamnă responsabilitate socială, nu?) şi nu doar opţiunea de a aplica normele de etică şi principiile de bună guvernare în locul în care-şi desfăşoară activitatea.

revenind la Global Compact, acesta este un parteneriat ce porneşte de la nişte principii, zece la număr şi împărţite în patru categorii: drepturile omului, standarde de muncă, mediu şi anti-corupţie.

drepturile omului sunt în continuare un subiect la modă, o temă care ar trebui să ne preocupe din ce în ce mai mult atât pe noi, ca cetăţeni, cât şi pe companii. noi, oamenii de rând - o cred şi o spun cu tărie - nici n-ar trebui să ieşim din casă fără a fi citit cel puţin o dată Declaraţia universală a drepturilor omului sau Constituţia României. pe de altă parte, companiile trebuie să elimine orice formă de discriminare la angajarea şi promovarea personalului şi să asigure securitatea şi siguranţa angajaţilor. şi subliniez: trebuie. tot la fel, firmele trebuie să ofere un mediu de lucru decent şi sănătos, dar şi protecţie socială.

într-o economie de piaţă, firmele cu capital privat trebuie să combată sărăcia prin diferite metode. nivelul sărăciei scade atunci când creşte productivitatea. producţia pe scară largă a bunurilor şi dezvoltarea serviciilor pot reduce preţul mărfurilor şi al serviciilor de bază. dezvoltarea unei companii aduce cu sine o contribuţie mai mare la bugetul de stat, bani care pot fi orientaţi către investiţiile publice. într-o ţară ca România, în care urbanizarea este în plină derulare, contribuţiile zonelor urbane pot fi orientate către dezvoltarea (durabilă) a celor rurale. care ar fi beneficiile? apariţia unei economii urbane formale şi dezvoltarea serviciilor, respectiv calificarea forţei de muncă angajată în sectorul terţiar. "ecosistemul internaţional de business" este extrem de valoros mai ales atunci când permite accesul la tehnologie şi cunoştinţe, inclusiv management, sprijinind intrarea companiilor locale în economia formală şi crescând şansele de intrare pe piaţa a furnizorilor locali.

ca orice parteneriat, şi Global Compact poate redresa punctele slabe ale sectorului public prin implicarea directă, inclusiv financiară, a companiilor. sectorul privat îşi poate întări avantajele prin reducerea costurilor de distribuţie, deci o creştere a eficienţei. "statul" poate asigura accesul universal la bunuri şi servicii acordând stimulente financiare celor săraci, care nu-şi permit să achiziţioneze bunul sau serviciul respectiv, permiţând astfel companiilor accesul la o piaţă cu număr garantat de consumatori.

şi ca "buni cetăţeni corporatişţi" ce se vor a fi, companiile ar trebui să respingă din start corupţia. o firmă care derulează o campanie de CSR perfectă, dar care face uz de practici coruptive, îşi pierde din start credibilitatea. nu în ultimul rând, aş menţiona transparenţa. şi ca sugestie, poate vom avea la un moment dat şi în România un studiu Publish What You Pay.

lecţia de geografie

am găsit pe net un examen de geografie la care o fetiţă absolut adorabilă, având mai puţin de doi ani, ar obţine în orice moment nota maximă. o călătorie pe mapamond ieşită din comun. way to go, Lilly!!

jeffrey archer

am spus-o întotdeauna: îmi place Jeffrey Archer. nu mai ştiu exact care-a fost primul volum prin care mi-a intrat în suflet - A Patra Putere sau Cain şi Abel -, cert este că a rămas acolo şi nu fără motiv. din fiecare carte am păstrat ceva, din fiece scriere am aflat un lucru nou: ba despre baroneasa Nicholson, ba (mai nou) despre politica de business a celor de la Bechtel. (unele dintre) cuvintele sale par aruncate în pagină la întâmplare, dar înţelesurile şi subînţelesurile sunt doar pentru cei ce vor să citească printre rânduri.

acum rumeg Pisica are nouă vieţi - o serie de povestiri, parte dintre ele inspirate din viaţa colegilor de celulă de la Belmarsh, şi Evanghelia după Iuda, scrisă împreună cu profesorul Moloney.