nu fiţi porci

sunt un fan declarat al Programului Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite şi mai ales al campaniilor sociale organizate de această agenţie. au o echipă fantastică la comunicare şi toţi, dar toţi sunt oameni destupaţi, deschişi şi creativi.

am văzut că bloggerii români participă deja la concursul prin care pot dona boabe de orez. acum, cei de la WFP încep o nouă campanie: nu fiţi porci!

poftă bună?!

să nu vă accidentaţi în Primăverii

din cauza unui accident stupid, o colegă şi-a julit astăzi nasul. nimic grav, s-a dus puţin pielea, doar că din cauza vascularizării excesive a zonei respective, s-a umplut de sânge şi trebuia cusută. un lucru banal, care i se poate întâmpla oricui. două clinici medicale private din zona Primăverii - Medsana şi BioTerraMed - sunt complet nepregătite pentru astfel de situaţii, motiv pentru care vă sfătuiesc să păşiţi, să conduceţi şi să munciţi cu mare grijă prin zonă. primul ajutor nu este disponibil.

aş fi înteles ridicatul din umeri şi răspunsul în doi peri de la o policlinică sau un spital de stat. dar şi de la clinicile private?! de ce pretind acestea că au medicii cei mai buni şi aparatură de ultimă generaţie dacă nu o pun în slujba celui care are nevoie şi care mai şi plăteşte pe deasupra? de ce se afişează doar un lux de faţadă şi nu există un act medical responsabil? unde este omenia, unde este bunul simţ, unde este competenţa până la urmă?

singurul răspuns posibil este că medicilor care lucrează la astfel de clinici le este frică. dar nu numai lor, tot personalul are oroare de implicarea într-un act medical ce ar putea prezenta un risc, fie el şi minor. doar este în joc afacerea, nu? iar aici greşelile se plătesc. greu.

asigurările de malpraxis nu mai au nicio valoare atâta timp cât refuzi, ca şi cadru medical, să-ţi faci meseria. trimiterea la spitalul de urgenţă este la îndemâna tuturor, asumarea răspunderii nu. citeam undeva că sistemul public de sănătate este bolnav. din păcate, nici cel privat nu o duce prea bine. virusul se transmite, se pare, prin unele cadre medicale care-şi mai iau o normă în plus pentru a dovedi că fac aceeaşi brânză indiferent de burduf.

marmota marmota

nu sunt bâlbâită, redau doar denumirea "ştiinţifică" a marmotei alpine, aia pe care o tot văd de câţiva ani în reclamele de la Milka. asta în cazul în care nu confund specia cu marmota monax. scuzaţi, nu cunosc niciun zoolog, altfel aş fi apelat la consultanţa de specialitate...

de fapt, de la reclamă pleacă şi înscrisul prezent - m-am săturat de spotul celor de la Milka, dar şi de marmota lor; am obosit să văd în fiecare an înainte de indiferent care sărbători (Paşte sau Crăciun) aceleaşi şi aceleaşi mesaje răsuflate. curioasă să văd cât mai am de îndurat, am dat un search să aflu cât trăieşte vieţuitoarea cu pricina. şi vai - de mine, evident: poate ajunge chiar şi la 12-18 ani. naşpa rău. nu cred c-au trecut mai mult de patru ani de când a început animala să împacheteze tabletele, să sune la telefon consumatorii, să-l zgâlţâie pe urs ca să bată bine laptele sau să toarne alune fără număr în cazan. ba mai trimite şi SMS-uri. mă laşi??

cu aşa reclame, de ce m-ar mira să citesc în Adevărul că românii sunt europenii care consumă cea mai redusă cantitate de ciocolată? dincolo de calitatea total diferită a produsului - iar asta o poate confirma oricine a cumpărat cel puţin o Milka dintr-un magazin occidental - rămâne încăpăţânarea unora de a rula pe ecranele noastre aceleaşi şi aceleaşi spoturi. so annoying!

balamucul gaudeamus

gata, am fost şi la târgul de carte şi mi-am făcut stocul de lectură pentru concediul de iarnă. balamuc, însă, de la intrare până la ieşire, lume multă, dezorientată, mergând fără rost în stânga şi-n dreapta, ghionturi doldora şi coate-n spate fără număr.

m-am distrat la standul celor de Longman (râsu'-plânsu'), unde-am întrebat dacă au vreun dicţionar de slang, iar dom'şoara de jurnă mi-a răspuns că n-a auzit de editura asta. ce să mai comentez...

la editura Vivaldi am rămas plăcut surprinsă după discuţia cu doamna care citise deja cărţile pe care le vindea (felicitări!), având cu cine comenta felul în care Jeffrey Archer o descrie pe baroneasa Emma Nicholson. încerca să mă convingă să cumpăr şi "Jurnalul unui lord întemniţat" în plus faţă de "Evanghelia după Iuda" şi "Pisica are nouă vieţi". păcat, cartea a fost şi cumpărată, şi citită cu mulţi ani în urmă. JA nu prea rezistă la mine pe noptieră.

teancul de Kundera are prioritate în perioada următoare, surclasând tot ce era deja în plin proces de digestie literară. termin cu "Istoria calviţiei mele" de Amon Grunberg.

simţul politico-olfactiv

ce-au domne ăştia, au dat-o toţi pe aromaterapie? chiar aşa pute campania asta că au început toate partidele să dea cu miresmele în populaţia bucureşteană?

mie mi s-a confirmat confirmarea, ca să-l citez pe prefectul liberal al capitalei - PNL şi-a descoperit simţul olfactiv. spune o vorbă că nu se face primăvară cu o floare, dar iarnă se face?

mirosuri politice

traficul a început să fie exploatat din plin de "campanierii" partidelor politice. aflu de la Vlad Petreanu că a fost cadorisit ieri de PSD cu un odorizant electoral în centrul oraşului. PNL-ul se pare că a abordat periferia sau cartierele dormitor gen Crângaşi, Drumul Taberei şi Militari cu aceeaşi "ingeniozitate", diferită probabil doar din punctul de vedere al culorii şi duhorii.

Vlad a postat şi poza, eu n-am să fac la fel. mai am încă în nări putoarea de dimineaţă. remarc însă lipsa creativităţii, precum şi faptul că indiferent de culoare, politica miroase.