Moşule, ce mese eşti!

Gata, orice urmă de aşteptare s-a terminat. Epopeea "telefon mobil 2008" a ajuns la cartonul "end". Moşul - unul dintre ei, nu mai contează care anume - s-a îndurat de insistenţele mele (subliminale, pentru că nu m-am tăvălit pe jos de dorinţă şi de nerăbdare, ci am stat cuminte şi am aşteptat) şi mi-a trimis un telefon. Prin curier special.

N-a fost uşor, că doar ce-i facil în ţara asta? Am cercetat preţuri prin magazine (cu nervii de rigoare), am apelat la funcţiile tactile ale degetelor (nu-l iau până nu pun mâna pe el, am spus), am căutat pe net opţiuni şi variante, după care am spus: gata, p-ăsta-l vreau.

Şi Samsung i900 e. Sau Omnia. De ce îmi place? Pentru că are toate funcţiile pe care mi le doream: evident, e telefon. Agenda e încăpătoare (practic, nelimitată), ultradetaliată. Apoi, am acces la Internet. Am abonament WAP (Vodafone) pe care zbârnâie, iar pe WiFi merge strună. Apoi, are memorie de 8Gb. Mai mult decât suficientă pentru documente (Word, Excel, fişiere pdf), prezentări (PowerPoint), muzică, audiobook-uri. Spre deosebire de iPhone, am posibilitatea de a-i adăuga un card microSD de încă 8Gb. Asta dacă vreau să-mi mut colecţia de muzică şi cărţi pe telefon. Dar cum nu ţin neapărat şi nici nu mi-am propus să urmăresc filme pe mobil, deocamdată nu-mi iau memorie suplimentară. Apropos, un card de 8Gb ar costa cam 72 de lei.

Camera foto / video este de 5 megapixeli şi are o mulţime de funcţii. Nu ştiu când o să apuc să le folosesc pe toate, dar pe cele de bază le-am prins şi sunt mulţumită. Opţiunea "face detection", cel puţin, m-a cucerit.

Bateria - unul dintre motivele pentru care mă tot plângeam de telefonul vechi - mă ţine cam o săptămână. Hai, cinci zile dacă intru şi pe net. Deci am scăpat de priză şi de grija de-a pleca prin târg cu încărcătorul după mine.

Radio - era una dintre funcţiile la care ţineam cu înverşunare. Dacă nu "ascult" o carte, măcar o ştire sau o muzică să-mi cânte în urechi. De poveştirile din tramvai sau autobuz sunt sătulă. Şi chiar dacă am o carte în braţe, parcă tot merge asezonată cu o melodie veche şi preţioasă.

Ecranul tactil şi stiloul îmi uşurează mult navigarea prin meniu, scrisul mesajelor şi updatarea calendarului de activităţi. Dincolo de asta, mă amuză să mă joc, rulând cu degetul în sus şi-n jos prin meniu.

Telefonul are şi GPS, pe care nu l-am folosit. Habar n-am dacă o să utilizez vreodată acest serviciu. Poate doar în concediu, dar mai e până atunci.

Este primul meu telefon smart şi sunt încântată de el. Mulţumesc, moşule!