duminică, 29 iunie 2008

Nicăieri nu-i [mai bine] ca acasă

Nu mi-a trebuit mult să observ că m-am întors în România: bagajul mi-a fost spart, câteva lucruri mi-au fost furate (nimic important, mici cadouri, dar numai faptul că cineva mi-a umblat în bagaje îmi repugnă), iar taximetristul (compania Taxi Leone) nu pricepea de ce atunci când conduce trebuie să ţină mâinile pe volan. Când l-am rugat s-o facă, mi-a întors o privire uimit-agresivă, urmată de textul „lăsaţi-mă-n pace, conduc de zece ani, ştiu eu ce fac.” Afirmaţii precum "sunteţi tânăr, e păcat", „sunt pasager şi vreau să mă simt în siguranţă”, „scuze, dar eu aşa ştiam că se conduce, ţinând volanul cu mâinile” n-au făcut altceva decât să înrăutăţească situaţia: acum aveam nevoie şi de o demonstraţie că se poate. Am ajuns acasă cu bine, deci omul avea dreptate.... Asta nu înseamnă, însă, că drumul mi-a fost lin...

Pe unde-am fost de fapt şi ce-am făcut, în posturile următoare.

Niciun comentariu: