Managementul cerşetoriei la metrou

Nu m-am mai dat de multă vreme cu "trenul galben fără cai". De data asta n-am avut de ales, metroul fiind cea mai eficientă soluţie de a ajunge din punctul A în punctul B în cel mai scurt timp cu putinţă.

La dus, parcursul a fost unul normal, fără incidente şi chiar fără ruperea de haine pe care am înţeles că o primesc bonus cei ce merg cu birja underground pe la ore matinale sau mai pe-nserat. La drumul de întoarcere, însă, fiind ceva mai lejer, am putut observa cât de organizată este cerşetoria în metrou.

La Piaţa Muncii, am fost abordată de doi puştani, un băieţel (cam de 10 ani) şi o fetiţă (vreo 7). Au venit la mine să mă-ntrebe de sănătate şi de excedentul din buzunare. N-am avut ce face şi m-am băgat în vorbă: "Dar voi nu ştiţi că cerşetoria e ilegală?" Privirile au devenit pătrate, iar înjurăturile din gândurile lor exponenţiale. M-au abandonat cu întrebările mele cu tot şi-au luat altă lume la puricat. S-au urcat în primul metrou şi şi-au continuat refrenul.

O staţie mai încolo, la Iancului, s-au dat jos puştii şi s-a urcat o bătrânică cu-n toiag. A luat vagonul de la cap la altul, n-a obţinut rezultate extraordinare, deşi a avut o şansă-n plus, staţia Obor fiind închisă. S-a efectuat schimbul şi bărbatul la 35-40 de ani, fără un picior, i-a bătut detaşat pe toţi. Veneau banii şi din stânga şi din dreapta. Nu mulţi, dar suficienţi. La Ştefan cel Mare s-a dat jos şi-a urcat un băiat, părăsit de părinţi... ştiţi povestea. Au urmat apoi bătrânelul aruncat din casă, femeia cu copilul în braţe şi tot aşa.

Mă uitam ca la teatru cum fac rocada, cum îşi respectă teritoriile, cum se intersectează pe peron, dar fără a-şi încălca "proprietatea". De unde concluzia că sunt organizaţi. Ba chiar au cunoştinţe de management.

Rămân în continuare cu o nedumerire: ăia plătiţi să păzească metroul sunt cu toţii orbi, surzi şi muţi? Nu ştiu şi nu cunosc sau, dimpotrivă, sunt cei ce-i păstoresc?!