Când îşi bagă cometa coada...

Râsul în maşină / tramvai tinde să devină un obicei. Parol! Unii ar putea spune că totul are legătură cu Răzvan - care îmi asigură o stare de bine incredibilă -, dar eu nu m-aş hazarda. Până la urmă, citesc pe rupte. Vorba vine, pentru că după ce au fost citite de mine, cărţile s-ar putea aşeza liniştite pe orice raft de librărie, fără să ştie cineva că le-am tocat.

Motivul actual este Anul negru. Concurs de frumuseţe masculină la Stâncile Blestemate scrisă de Ismail Kadare, un albanez nominalizat de patru ori la premiul Nobel pentru literatură.

Prima parte, Anul negru, descrie o parte tulburată a istoriei albaneze pusă de Kadare sub semnul cometei.

"(...) doi francezi se apropiau fluturând un steag alb. (...) după ce întrebaseră cine este comandantul, salutaseră cu mâna la chipiu."

"- Auzi ce zice? îi şopti Doska.
- Ce? făcu Shestan.
- Cuvinte de ruşine, pe care şmecherul ăla nu le-a tradus. (...)
Ofiţerul francez continuă să vorbească, iar Doska îi făcu din nou semn cu cotul.
- L-ai auzit cum a spus din nou "vuvule"?
- Am auzit, zise celălalt. E a treia oară când spune asta.
- Cum? întrebă traducătorul.
- Este la fel ca "frichi-frichi", cum i se spune la noi trebii ăleia ruşinoase.
- Ia te uită, ia te uită.
- Vous voulez...
- Gata, îl întrerupse Shestan, ducând mâna la pistol."

Update: capitolul 15 despre rostul baclavalei în relaţiile diplomatice este foarte, foarte dulce. Eu nu mă omor cu dulciurile, deci nu pot aprecia corect dacă este la fel de dulce precum o baclava, însă am citit şi recitit capitolul respectiv cu o poftă neostoită.

Curat Sibiu!

Dacă ar fi să caut un cuvânt care să sugereze noţiunea de "oraş curat", atunci acesta ar fi Sibiu. N-o mai fi el, oraşul, capitală europeană, dar tot curat este. Şi civilizat. Cu oameni liniştiţi, relaxaţi, cu bun simţ. Cu zone pietonale extinse, cu porumbei şi fântână în piaţa centrală, cu indicatoare plasate cum trebuie şi unde trebuie, cu parcări organizate şi cu puţine maşini pe trotuar, cu covrigării multe, cu nişte gogoşi cum n-am mai mâncat demult, cu terase pline.

Un oraş fără claxoane şi înjurături, în care şoferii aşteaptă liniştiţi să traverseze toţi pietonii de pe zebră fără a ţipa "hai, mamaie, te mişti odată?!".

Restaurantele au preţuri normale (cam la jumătate faţă de ce este în Bucureşti), iar la servicii nu am de adus niciun reproş. Ba dimpotrivă, pentru că a fost un lucru care m-a frapat: mulţi dintre ospătarii care ne-au servit erau de etnie romă. După cum şi parte din personalul de la Ramada (hotelul la care am stat) reprezenta tot aceeaşi etnie. Bravo celor care muncesc şi celor care i-au angajat! Toţi cu bun simţ, gata să-ţi satisfacă nevoia... Dacă ar zâmbi ceva mai mult, ar fi perfect. Dar cred că reţinerea e mai mult o reacţie defensivă decât un comportament introvertit.

Aminteam de Ramada. Scump, foarte, foarte scump. Camera costă 130 de euro convertiţi la un curs ştiut doar de tanti Aglaia (4,34 lei/euro, atunci când Banca Naţională afişa un curs de 4,22), în condiţiile în care cada de la baie (camera 1012, dacă vrea cineva să ia măsuri) are smalţul sărit, foenul merge doar până se încinge (adică fix până când şi-ar începe de fapt misiunea), iar ca problemă generală - aerul condiţionat bate exact pe pat.

Sunt fericită că am avut timp să fac un tur al Muzeului Brukental, să mă bucur în tihnă de picturile valoroase, fie ele europene - Omul cu tichie albastră / Bărbat cu inel al lui van Eyck, Ecce Uomo de Tizian Vecello da Cadore sau Uciderea pruncilor semnat de Bruegel (pe care l-am văzut prima dată în urmă cu aproape 30 de ani la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti) - sau româneşti, să vizitez Muzeul Satului din mărginime, ba chiar să văd la lucru câinii de la şcoala de dresaj.

Dar despre câini şi cai ceva mai încolo...

Suntem nişte tâmpiţi conduşi de media dintre un bou şi un intelectual

Nu săriţi, că n-am spus eu asta. Sunt doar un mesager care culege "de pe surse" nişte informaţii. Sursele sunt incluse.

"Eu am vrut să spun: şcoala scoate tâmpiţi. Şi, în ultima clipă, am zis să nu spun această vorbă. Este o prostie ce voiam să spun. Deşi ea pe fond era corectă."

"O ţară mare poate să-şi permită şi un bou drept preşedinte, una mică are nevoie de un intelectual. Noi suntem la mijloc."

Starea drumurilor în ţară

Începe perioada de vacanţe şi fuşăreala pe şosele, deci este bine să ştiţi înainte de a pleca pe drumuri care este starea acestora.

Pe site-ul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale aveţi o pagină în colţul din dreapta-sus care vă duce spre cele mai noi informaţii / avertizări / atenţionări.

Datele din 16 iunie sunt disponibile aici.

Frumoasă-i limba ce-o vorbeşte

Google se pronunţă corect...

Viskovitz şi animalele întruchipate

Începând de luni, cartea din geantă se numeşte Eşti un animal, Viskovitz. E scrisă de Alessandro Boffa, un rus americanizat care a urmat în Tailanda cursuri de gemologie, după care s-a lansat în afaceri cu pietre preţioase.

De fapt şi de drept, Viskovitz ăsta este... mai multe animale şi insecte - un pârş de stejar, un melc, un mascul de călugăriţă, un cintezoi virtuos, un elan, un scarabeu, un porc, un şoarece de laborator (de unde şi numele cărţii: VISKOVITZ = very intelligent superior kind of very intelligent and talented zootype), un papagal din Caraibe, un peşte, un scorpion, o furnică, un cameleon, un câine.

E înconjurat de câteva personaje care-l urmăresc pe tot parcursul celor 20 de fabule: Liuba, dragostea dintâi şi din vis, "molcuţă ca o pernă şi seducătoare ca un căscat"; Zucotici (nedormit), Petrovici (Terminator) şi Lopez (telenovelist), toţi trei misogini.

Iar pentru cei care se uitau strâmb la mine atunci când râdeam singură în tramvai, iată câteva explicaţii:

Problema pe care o aveam cu Liuba era că niciodată nu dorea să facem împreună acele lucruri pe care pârşii şi pârşele le fac în vis, adică să doarmă.

Sexul? Nici măcar nu ştiam că am unul. Imaginaţi-vă cum a fost când mi s-a spus că am două. (Visko melc)

- Cum era tata? am întrebat-o pe mama. - Crocant, puţin sărat şi plin de fibre. (Visko călugăriţă)

Uneori, la fiinţa iubită te poate atrage epimerumul şi episternumul, coccisul şi scutelumul, protoracele sau, pe scurt, frumuseţea vorace şi polifagă.

"Nu spuneţi lucruri vulgare - e mai uşor să le faceţi. Nu minţiţi - fiindcă riscaţi să spuneţi adevărul."

"Da, m-am îndrăgostit şi eu o dată. Dar îţi mărturisesc că nu mi-am dat seama niciodată de cine. Nu reuşeam s-o disting niciodată de fundal." (Visko cameleon)