Super Profesioniştii lui Peşte, prescurtat SPP

am fost aseară la Teatrul Metropolis, v-am povestit despre piesă în postul de mai jos. înainte de aceasta, însă, am mai tras o porţie de râs în foaier, ca un preambul la gigantica ce avea să urmeze.

ajunsesem mai devreme. traficul nu fusese foarte aglomerat, deşi vineri, şi oricum promisesem să fim cu cel puţin jumătate de oră înainte de începerea spectacolului pentru a ridica biletele deja rezervate. în timp ce eu pălăvrăgeam cu doamna cu tabela, Răzvan se întreţinea cu George Ivaşcu, directorul teatrului şi o cunoştinţă mai veche de-a lui. tinereţe, amintiri...

m-am apropiat, am făcut prezentările, şi doar ce ne-am încălzit vorbele şi-a şi apărut un flăcău prezentabil ce se duce glonţ (calibru mare) la Răzvan şi începe să toarne: că el e de la SPP, c-a venit acolo pentru că premierul o să apară şi el, că vrea să intre, să vază, să cerceteze. Răzvan l-a încurajat, că "da, sigur, o să vă ajute cineva, de ce aveţi nevoie?". George era la mijloc, între doi vlăjgani, unul "profesionist", altul doar fost, dar chiar profesionist. "am vorbit cu persoana greşită", recunoaşte SPP-istul nostru. "ni se întâmplă mereu", zic eu, "dacă suntem în magazin, vine lumea la mine, în rest, se lămureşte cu Răzvan".

Răzvan e psiholog, iar la masteratul pe care l-a urmat a fost gratulat de o doamnă şi distinsă profesoară: "cu faţa asta de killer vrei tu să faci psihoterapie?" probabil că asta l-a şi atras pe SPP-istul din poveste. ce farmec are să-ţi păzeşti premierul dacă nu te duci la cel cu cea mai faţă de killer din incintă şi-i dai pe goarnă toate măsurile de siguranţă menite, nu-i aşa, să apere demnitarul şi viaţa acestuia. când îţi dai seama că ai greşit, îţi ceri scuze. e ceva omenesc.

premierul a venit, împreună cu soţia. s-au simţit bine, au râs, au aplaudat. în linişte. şi mai ales în siguranţă. cred că datorită lui Răzvan...