nesimţirea la volan

"Puşca este alcătuită din trei părţi: / partea de sus, / partea de mijloc, / şi partea de jos.", spunea Nichita Stănescu în poezia sa intitulată "Puşca". Despre partea de jos scriu şi eu acum, dar nu a puştii, ci a celor parcă tot mai nesimţiţi care urcă la volan şi ies pe aste drumuri.

Şi i-aş împărţi şi eu pe aceşti nesimţiţi în trei categorii: cei cu maşini de firmă; cei care şi-au luat maşina pe banii lor, dar pentru care nu există niciun Cod rutier şi cei nesimţiţi congenital.

Primii mai au şanse de redresare, pentru că au apărut deja companii care îşi trec pe maşini un număr de telefon la care să suni dacă "şoferul este indisciplinat în trafic." Din păcate, însă, cu cât te duci mai jos în top, cu atât şansele ca indivizii respectivi să-şi revină la normal scad.

Să le luăm pe rând: nesimţiţii care nu au niciun respect faţă de lege. Dacă tu, om cu bun simţ, conştient şi care respectă legea, îndrăzneşti să ajungi în faţa unui astfel de specimen, ai pus-o, tată: iniţial, cel din spatele tău se apropie de tine suficient de mult ca să se alimenteze din mers. Dacă nu catadicseşti să creşti viteza, dar mai ales dacă pur şi simplu nu poţi să ieşi de pe banda ta, să vezi faruri, nene. Şi cred că cel din spate moare de ciudă că nu şi-a mai luat câteva perechi de la opţionale. Mamă, dacă le avea şi pe-alea, ce era în ochii tăi... Dacă îi arăţi un indicator cu limita de viteză de 50 km/h, îţi face semn că eşti nebun. Normal, care om sănătos respectă legea în ţara asta?!

Nesimţiţii congenitali sunt ăia care întrunesc toate cele spuse în paragraful anterior, dar care după ce te-au depăşit, nu se mai grăbesc. Nu, doar trebuie să te rezolve acum, pentru că ai dat dovada de tupeu. Iar tupeul este dreptul lor exclusiv. Bun, deci au uitat de grabă, merg în faţa ta şi din când în când pun frână. Brusc, bineînţeles, poate-poate intri în ei şi atunci ar avea motiv să-ţi tragă ceva scatoalce sau să sune un prieten. Dai să te duci pe altă bandă, hop şi ei, iar cu frână. Dai să tragi pe dreapta, te-au citit şi au ajuns deja acolo. Şi tot aşa vreo juma' de oră, până când scoţi telefonul să le faci o poză. A, şi-au adus aminte că se grăbeau şi o taie. Sau totul trece de la sine dacă în drum se iţeşte vreun poliţist. Şi totuşi le e frică de cineva, doar până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii. Dar dacă tot se grăbesc la Dumnezeu, n-ar putea să-i lase pe cei ce nu se grăbesc să-şi vadă liniştiţi de drumul lor, aici pe Pământ? Că e loc pentru toată lumea.