bilanţ_csr_2007

mariusbalaci.ro îmi dă de lucru. nu numai mie, deci nu mă simt discriminată, ci tuturor bloggerilor care au sau cred că au ceva de spus despre responsabilitatea socială a corporaţiilor din România. rugămintea fiind una personală, am luat-o ca atare, cu singurul amendament că nu voi răspunde celor trei întrebări, ci voi vorbi despre Global Compact. feedback cu mantinela :-))

aşadar, Global Compact este cel mai internaţional proiect de CSR, în acesta fiind implicate cinci agenţii specializate ale Naţiunilor Unite (Programul ONU pentru Mediu - UNEP, Organizaţia Internaţională a Muncii - ILO, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare - UNDP, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială - UNIDO şi Biroul ONU de combatere a criminalităţii şi de luptă împotriva drogurilor - UNODC), plus biroul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului. aceste instituţii colaborează cu toţi "actorii sociali": guvernele, care au definit principiile pe baza cărora funcţionează programul; sindicatele, în mâna cărora este procesul de producţie şi forţa de muncă; societatea civilă; şi companiile.

spuneam că nu analizez campaniile de CSR derulate la noi, deşi unele dintre ele mi-au plăcut foarte, foarte mult, în timp ce altele mi-au ridicat sprâncenele a nedumerire, politicos vorbind. voi sublinia doar faptul că firmele au obligaţia (până la urmă asta înseamnă responsabilitate socială, nu?) şi nu doar opţiunea de a aplica normele de etică şi principiile de bună guvernare în locul în care-şi desfăşoară activitatea.

revenind la Global Compact, acesta este un parteneriat ce porneşte de la nişte principii, zece la număr şi împărţite în patru categorii: drepturile omului, standarde de muncă, mediu şi anti-corupţie.

drepturile omului sunt în continuare un subiect la modă, o temă care ar trebui să ne preocupe din ce în ce mai mult atât pe noi, ca cetăţeni, cât şi pe companii. noi, oamenii de rând - o cred şi o spun cu tărie - nici n-ar trebui să ieşim din casă fără a fi citit cel puţin o dată Declaraţia universală a drepturilor omului sau Constituţia României. pe de altă parte, companiile trebuie să elimine orice formă de discriminare la angajarea şi promovarea personalului şi să asigure securitatea şi siguranţa angajaţilor. şi subliniez: trebuie. tot la fel, firmele trebuie să ofere un mediu de lucru decent şi sănătos, dar şi protecţie socială.

într-o economie de piaţă, firmele cu capital privat trebuie să combată sărăcia prin diferite metode. nivelul sărăciei scade atunci când creşte productivitatea. producţia pe scară largă a bunurilor şi dezvoltarea serviciilor pot reduce preţul mărfurilor şi al serviciilor de bază. dezvoltarea unei companii aduce cu sine o contribuţie mai mare la bugetul de stat, bani care pot fi orientaţi către investiţiile publice. într-o ţară ca România, în care urbanizarea este în plină derulare, contribuţiile zonelor urbane pot fi orientate către dezvoltarea (durabilă) a celor rurale. care ar fi beneficiile? apariţia unei economii urbane formale şi dezvoltarea serviciilor, respectiv calificarea forţei de muncă angajată în sectorul terţiar. "ecosistemul internaţional de business" este extrem de valoros mai ales atunci când permite accesul la tehnologie şi cunoştinţe, inclusiv management, sprijinind intrarea companiilor locale în economia formală şi crescând şansele de intrare pe piaţa a furnizorilor locali.

ca orice parteneriat, şi Global Compact poate redresa punctele slabe ale sectorului public prin implicarea directă, inclusiv financiară, a companiilor. sectorul privat îşi poate întări avantajele prin reducerea costurilor de distribuţie, deci o creştere a eficienţei. "statul" poate asigura accesul universal la bunuri şi servicii acordând stimulente financiare celor săraci, care nu-şi permit să achiziţioneze bunul sau serviciul respectiv, permiţând astfel companiilor accesul la o piaţă cu număr garantat de consumatori.

şi ca "buni cetăţeni corporatişţi" ce se vor a fi, companiile ar trebui să respingă din start corupţia. o firmă care derulează o campanie de CSR perfectă, dar care face uz de practici coruptive, îşi pierde din start credibilitatea. nu în ultimul rând, aş menţiona transparenţa. şi ca sugestie, poate vom avea la un moment dat şi în România un studiu Publish What You Pay.