Managementul cerşetoriei la metrou

Nu m-am mai dat de multă vreme cu "trenul galben fără cai". De data asta n-am avut de ales, metroul fiind cea mai eficientă soluţie de a ajunge din punctul A în punctul B în cel mai scurt timp cu putinţă.

La dus, parcursul a fost unul normal, fără incidente şi chiar fără ruperea de haine pe care am înţeles că o primesc bonus cei ce merg cu birja underground pe la ore matinale sau mai pe-nserat. La drumul de întoarcere, însă, fiind ceva mai lejer, am putut observa cât de organizată este cerşetoria în metrou.

La Piaţa Muncii, am fost abordată de doi puştani, un băieţel (cam de 10 ani) şi o fetiţă (vreo 7). Au venit la mine să mă-ntrebe de sănătate şi de excedentul din buzunare. N-am avut ce face şi m-am băgat în vorbă: "Dar voi nu ştiţi că cerşetoria e ilegală?" Privirile au devenit pătrate, iar înjurăturile din gândurile lor exponenţiale. M-au abandonat cu întrebările mele cu tot şi-au luat altă lume la puricat. S-au urcat în primul metrou şi şi-au continuat refrenul.

O staţie mai încolo, la Iancului, s-au dat jos puştii şi s-a urcat o bătrânică cu-n toiag. A luat vagonul de la cap la altul, n-a obţinut rezultate extraordinare, deşi a avut o şansă-n plus, staţia Obor fiind închisă. S-a efectuat schimbul şi bărbatul la 35-40 de ani, fără un picior, i-a bătut detaşat pe toţi. Veneau banii şi din stânga şi din dreapta. Nu mulţi, dar suficienţi. La Ştefan cel Mare s-a dat jos şi-a urcat un băiat, părăsit de părinţi... ştiţi povestea. Au urmat apoi bătrânelul aruncat din casă, femeia cu copilul în braţe şi tot aşa.

Mă uitam ca la teatru cum fac rocada, cum îşi respectă teritoriile, cum se intersectează pe peron, dar fără a-şi încălca "proprietatea". De unde concluzia că sunt organizaţi. Ba chiar au cunoştinţe de management.

Rămân în continuare cu o nedumerire: ăia plătiţi să păzească metroul sunt cu toţii orbi, surzi şi muţi? Nu ştiu şi nu cunosc sau, dimpotrivă, sunt cei ce-i păstoresc?!

Gata, m-am întors!

Gata, am terminat cu Summit-ul şi m-am apucat de treabă. De lucrurile obişnuite, vreau să spun, pentru că săptămâna trecută am bătut recordul la numărul de kilometri efectuaţi într-o singură zi pe jos. Şi toată distanţa a fost parcursă DOAR prin Palatul Parlamentului.

Din obişnuinţă, şi nu numai, am revenit la răsfoit de presă, românească şi străină, şi de bloguri, descoperind astfel ştirile referitoare la interceptările convorbirilor telefonice. Hotnews a publicat ieri un articol pe tema asta, concluzia fiind că operatorii şi-au cam mutat serverele la SRI.

Pură coincidenţă - sau nu - Washington Post are astăzi un articol prin care explică cititorilor cum sunt interceptate convorbirile şi emailurile. Acolo, la ei, din centrul de comandă al FBI (technology office îi spun ei) de la Quantico.

schiţa este preluată de pe site-ul Washington Post

Diferenţa dintre utilizarea legitimă a tehnologiei şi abuz este explicată de un inginer de sistem: "the only thing that stands between legitimate use and abuse is the complete honesty of the persons and agencies using it and the ability to have independent oversight over the system's use." All right!!